Despre veganism – Interviu cu Mara Jade – prima parte

Am revenit cu seria articolelor despre veganism – interviuri cu persoanele vegane.

De data aceasta intervievata este o persoană care îmi este foarte dragă, pe care am reușit să o cunosc și în viața reală (nu doar în online), în iarnă, în drum spre VegFair 2019.
Tot ea este și cea care m-a făcut să am din nou încredere să folosesc rujuri mate, recomandându-mi Catrice, asta după ce avusesem mult prea multe dezamăgiri.

Mara are 33 de ani, locuiește în București și iubește animalele incredibil de mult, încât ar face orice pentru a le salva. Mereu se implică în acțiuni caritabile, donează și ajută de fiecare dată atât cât poate. Ba chiar are grijă să ia mereu după ea mâncare pentru animăluțele străzii atunci când iese din casă.

Interviul

1. De ce ai ales un stil de viață vegan?
Culmea, un prieten non-vegan ne-a recomandat (mie și prietenului meu) să urmărim “What the health” pe Netflix și în timp ce urmăream și plângeam la gândul animalelor și condițiile în care erau ținute, deși nu este atât de grafic, știam că schimbarea s-a produs deja. Pentru animale deci.

2. De cât timp ești vegană?
De 3 ani.
3. A fost greu/încă îți este greu?
Încă de când mă știu aduceam acasă pui de pisici și aveam grijă de ele. În vacanțele la țară mă apropiam foarte mult de animalele pe care le creșteau bunicii mei și susțineam că iubesc animalele. În momentul în care am conștientizat că puterea de a alege dacă să curm o viață pentru o cină este în mâinile mele, sincer, nici măcar nu a fost alegere. A fost ceva natural. Greu îmi este acum când mă uit în spate și mă gândesc “de ce nu am știut/făcut asta mai devreme?”.
4. Ți se pare greu să găsești alternative?
O singură vacanță pot spune că a fost mai cu hopuri. Eram vegani de 2 luni și am mers în Mamaia, abia am găsit o cantină pe plajă care să aibă supă cremă de linte și ceva opțiuni vegetale. Am mâncat inițial într-un restaurant unde singura opțiune vegană (eram împreună cu persone care nu erau vegane și am zis să împăcăm pe toată lumea) erau cartofii prăjiți și legume la grătar și am cerut un orez la tigaie, sătulă fiind de legume prăjite și, aparent, era călit în unt. Aveam să aflu 3 linguri și o seară de dureri de stomac mai încolo.

5. Cum te simți de când ai început acest stil de viață?
Sincer, s-au produs două schimbări în mentalitatea mea. Psihic: am o apreciere mai adâncă pentru viață în general, când mă gândesc că sunt alții care sunt îngrămădiți în cuști minuscule și care își duc existența în mizerie, întuneric și durere, așteptând o soartă sumbră. Văd toate acestea mult mai clar și sunt mai recunoscătoare pentru ce am. Fizic: sunt plină de energie, dorm ca o valiză uitată în gară, sunt mai ușoară, nu mai am aceleași dureri de încheieturi, tenul e mai curat, nu am avut în 30 de ani de viață digestie mai bună și energie mai multă și sunt totuși în cel mai înaintat moment al vieții de până acum.
În același timp, faptul că am deschis ochii la ororile prin care trec milioane de ființe zilnic, a avut un efect asupra mea. Nu mai pot trăi ca și cum nu aș fi conștientă de ceea ce se întamplă în abatoare și ce facem acestei planete zi de zi. Am fost norocoasă să îl am ca sprijin pe partenerul meu, e indicat să găsești un echilibru și un sprijin, pentru că poți oricând intra în depresie. Mai am zile în care îmi este greu să mă pun în pielea celor care știu de asta și continuă să consume animale, și zile în care am speranța că totuși vor reconsidera alegerile. Nu pot să spun că plutesc pe norișori de fericire, fiind și empatică de fel, simt totul mai intens, mai ales durerea, în special a altora.
6. Care este cea mai ciudată întrebare pe care ai primit-o și ce răspuns ai dat?
Aceleași întrebări de când veganismul! Am învățat să discern ce e întrebare sarcastică și ce se vrea a fi cerere de informație. Am primit critici mai multe decât întrebări…și batjocură, evident. Frica să nu le mănânc iarba.

7. Ce sfat le poți da oamenilor care critică?
Nu merge aceeași pălărie la altă Mărie. Diferiți oameni reacționează la diferiți stimuli, la discuții diferite. Unii se concentrează pe sănătatea personală, alții pe protecția animalelor etc. Nu cred că am putut da același sfat de două ori. Îmi aduc aminte de o colega în luna a 8-a de sarcină, mânca la pranz picior de pui, cartofi prăjiți și murături. Eu nu sunt genul care să judece ce ai în farfurie dar răspund dacă sunt provocată. Și se uita mirată la mine în farfurie că “am timp” să îmi gătesc și că ea nu ar pierde timpul. Eu i-am spus că investesc acum în sănătatea mea, să nu plătesc mai târziu, că iubesc să gătesc și pentru mine este o activitate creativă și care mă împlinește și mă relaxează. S-a lăsat liniște. Suntem obișnuiți să mâncăm pe grabă, să mâncăm prost și nu ne mai bucurăm de gustul alimentelor și de ce înseamna ele pentru corp, și anume, nutriție adecvată. Bonus: NU susținem cea mai groaznică industrie din lume.

8. Cum crezi că îi poți ajuta și pe alții să adopte acest stil de viață?
Am ajutat deja prin exemplul propriu și este minunat să vezi cum unii prieteni aleg să cumpere alimente diversificate și vegane la recomandarea ta, sau cum înlocuiesc laptele de vacă cu cel vegetal, sau cum aleg produse netestate pe animale în loc de ceva testat.
9. Ce sfat le poți da oamenilor care vor să adopte acest stil de viață?
Să aibă răbdare. Să includă din ce în ce mai multe legume și fructe, să diversifice hrana, să schimbe pe ici pe colo câte ceva. E foarte greu să încerci să convingi oamenii “de mâine” să nu mai mănânce carne sau lapte sau ouă, când noi am fost învățați de mici că e nevoie de lapte pentru calciu și de carne pentru proteina. Eu încerc să o conving pe mama mea să gătească cu mai multe legume și vede că se simte bine și prinde încredere în asta. Repet ce am zis mai sus, oamenii devin vegani dintr-o anumită motivație. Pe mine m-a șocat durerea prin care trec animalele și nu aș putea să mai contribui la asta. Pe alții îi împinge de la spate sănătatea și faptul că se simt mai bine de când au renunțat la carne, șamd. Orice motiv pe care îl ai care te convinge să nu mai susții suferința inutilă a unor ființe conștiente, pentru mine, e suficient. Animalelor nu le pasă motivul tău atât timp cât nu mai sunt omorâte.

10. Cum crezi că îi poți convinge pe cei care nu iubesc animalele?
Poți să nu iubești animalele și să încetezi să le mănânci. Poți să faci asta spre binele sănătății tale și al planetei. Oamenii de știință anunță că în 2040 o să fie mare bătaie pe resursele de apă dulce. Suntem din ce în ce mai mulți, avem din ce în ce mai multe nevoi, din ce în ce mai multă apă consumată și teren pentru a crește animalele cu care hrănim populația. Apa e o resursă finită. Poate își doresc un viitor cert și bun pentru urmașii lor. E foarte greu să convingi pe cineva să încerce să conviețuiască cu pisici la bloc și să nu încerce să le facă rău, darămite să nu mănânce alte animale. Dacă descoperă cineva un mod ideal, tare mi-aș dori să îl știu.
11. Când te uiți în trecut la ce decizii luai, cum te face să te simți?
Câteodată mai am zile în care mă simt vinovată că nu am știut mai bine sau că nu m-am documentat mai mult și mai devreme. Aici se vede totuși cât de bine merge marketingul industriei cărnii sau a lactatelor. Suntem spălați pe creier de mici să ne imaginăm o văcuță zâmbitoare pe ambalaje de lapte și ciocolată și să vedem un porcușor zâmbitor pe parizer în timp ce ei zac în mizerie în cuști în care nu au loc să se miște sau sunt puși 24/24 la un aparat care le fură laptele pentru puiul lor.

12. Ce i-ai spune persoanei tale din trecut?
Să se ierte pentru ce nu a reușit să facă. Mereu mă învinovățesc că nu fac suficient și pierd din vedere valoarea a ceea ce reușesc să duc la bun sfârșit.
13. Ce i-ai spune persoanei tale din viitor?
La fel ca mai înainte. Cea mai mare bătălie o am cu propria mea conștiință.
14. Cum reacționează oamenii când le spui că ai ales să fii vegană?
În toate felurile, dar mă amuză că instant încep să își ia apărarea, deși eu doar stau acolo, nu spun nimic. Ah și îmi judecă mâncarea fără să le spun eu ceva, dar e ok că e un punct de plecare la o discuție pe care nu sperau să o aibă 😂.

15. Cum reacționează oamenii când le arăți alternativele vegane?
Nu e o regulă generală, dar de multe ori au fost încântați să afle că există alternative atât de multe și cred că în 2019 asta s-a văzut foarte bine. Supermarketul meu preferat a mărit standul de produse vegane și se vede că răspunde cererii. Colegii au mai redus consumul de lactate și au descoperit alt lapte în cafea sau alt cașcaval în sandwich. Îmi dă speranță.
16. Care sunt alimentele tale favorite?
Sunt o mâncăcioasă sincer, nu prea mă abțin de la pofte. Cred ca aș mânca roșii și ciuperci în orice moment. Îmi plac murăturile, îmi plac produsele de patiserie, îmi place dovleacul copt, bananele, pâinea proaspătă, nu am gusturi exotice.

17. Îți este greu să gătești vegan?
Sub nicio formă! Dar cred că sunt norocoasă într-un fel pentru că îmi plăcea să gătesc și înainte și să încerc tot felul de rețete, iar acum parcă s-au deschis ușile unei noi lumi de gusturi și condimente. E o plăcere să gătesc și să stau în pragul ușii în timp ce prietenul meu degustă și se strâmbă, sau nu 😂

18. Când mergi în oraș să mănânci, îți este greu să găsești ceva vegan în meniu?
Mănânc destul de rar în oraș: 1 pentru că sunt cam mofturoasă cu cine îmi gătește mâncarea și 2 pentru că nu prea ies de fel. Dar când ies încerc pe cât posibil să aleg un restaurant cu mai multe opțiuni, de obicei cele cu specific arăbesc sunt cele mai sigure.
19. Ai călătorit în alte țări? Cum ți se pare piața de acolo și cum ți se par oamenii? Sunt deschiși la această schimbare?
De când sunt vegană doar în Madrid și pot să spun că a înflorit minunat acolo. Am fost în Madrid acum 2 ani și ceva, când eram la început de veganism și chiar am fost impresionați de opțiuni. Prietenul meu a fost în SUA, Canada și în Germania de 2 ori de atunci și i s-au părut foarte deschiși și mai toate restaurantele au marketat meniu vegan pe ușă afară, există foarte multe cu specific vegan 100%, ceea ce e minunat.

20. Conviețuiești cu un aminăluț?
Chiar cu două. Am doi pisoi negri, ambii găsiți pe stradă, unul din ei chiar pe 17 August, am aflat ulterior că asta e ziua aprecierii pisicilor negre.
21. Ajuți adăposturile și sanctuarele prin muncă voluntară sau donații?
Lunar donații. Voluntariat de câte ori pot.

Aceasta este prima parte a interviului. Pentru că Mara a decis să fie cât mai deschisă, am preferat să nu tai nimic din interviu, ci să îl împart în trei 😊 Deci stai pe aproape că urmează încă două părți.

🖤 Alege conștient produsele pe care le folosești și le consumi, alege vegan și cruelty-free 🖤

Îți mulțumesc pentru timpul acordat și te aștept în continuare pe blog, cu noi articole! Pupici 🖤

27 thoughts on “Despre veganism – Interviu cu Mara Jade – prima parte”

  1. Eu ii admir foarte mult pe vegetarieni…. Și eu m am gândit să devin lacto-vegetarian …cu toate că nu mă omor cu carnea…
    Fără lactate , eu nu pot ….indiferent….
    La carne in mare parte am renunțat , nu total, dar fără lactate , nu pot….
    Interesant interviu….chiar l am citit cu mult drag…

    Like

    1. Te felicit pentru că ai reușit să reduci consumul de animale.
      Legat de lactate, provoacă o oarecare dependență. Dacă dorești sfatul meu: încearcă să introduci variante vegane din când în când, iar în timp din ce în ce mai multe.
      Din afară pare greu, dar ține și de obișnuință și de ceea ce suntem învățați de mici 😊
      Mă bucur că ți-a plăcut interviul ❤

      Like

  2. Eu nu sunt de acord cu veganismul si nici cu consumul aproape exclusiv de carne – da, exista si asemenea persoane, cred ca un echilibru alimentar este ideal, dar cred asta pentru mine, nu incerc sa determin pe nimeni sa gandeasca asa ca mine. Ceea ce mi se potriveste mie, uite, poate sa nu se potriveasca deloc altuia 🙂 Nu?

    Like

    1. Nu, chiar nu 😊

      Cred că este a mia oară când repet ce înseamnă un stil de viață vegan și tocmai de aceea am ales să îi las și pe alții să își spună povestea.

      În spatele veganismului sunt multe alte lucruri, nu se rezumă doar la mâncare.

      Înțeleg că unele persoane sunt conservatoare și faci parte dintre ele, dar informația acum este la liber și gratis.
      Sper ca în timp să reușești să vezi animăluțele ca pe ceea ce sunt ele, ființe ca și tine, nu bucăți de carne care să îți satisfacă pofta. Asta o poate face și o dietă bazată pe plante.

      Like

  3. Sincer, vă admir pe amândouă pentru faptul că ați reușit să deveniți vegane. Eu cochetez cu ideea aceasta mai mult din cauză că mie îmi displace să prepar carnea, parcă nu-mi dau seama niciodată când e suficient de bine preparată. Cu toate acestea, mă gândesc cu groază cât îmi va lua să găsesc înlocuitori… Spre exemplu, mi-am propus să țin aceste două săptămâni de post, însă am mers la supermarket și cu greu am reușit să găsesc alimente din care să pot încropi un fel de mâncare. A, și încă o chestie, când mănânc vegan nu prea mă văd sătulă, mi-e foame destul de des…

    Liked by 1 person

    1. Mulțumim frumos! ❤

      Fiecare trebuie să găsească un motiv anume pentru a trece la acest stil de viață, dacă te referi doar la ceea ce mănânci, aș spune că este mai ușor.

      Acum se găsesc destul de multe opțiuni pe piață, ce-i drept, trebuie să știi pe unde să le cauți ca să te duci la sigur.
      De obicei, magazinele au rafturi bio, acolo au și multe opțiuni vegane din care poți alege.

      O să simți asta până o să se obișnuiască organismul. Bucățile de carne se sugera foarte greu, acesta este și motivul pentru care simți că ești sătulă. Totodată, nu este bine pentru organism în sine să facă asta atâtea ore.
      Caută preparate din soia și linte, proteină de grâu… acestea sunt mai consistente.

      Like

  4. Pe cât de greu și controversat pare acest drum al veganismului, pe cât de frumos și cu impact este prezentat în acest interviu. Vă felicit pentru el și pentru drumul ales! 🥰

    Liked by 1 person

  5. Recunosc, nu știam foarte multe detalii despre vegan până să fi citit interviurile tale (am citit și celelalte părți). Vreau să-ți zic că mâncarea arată demențial! Nu trăiam cu prejudecata că dacă mănânci vegan = mănânci prost/rău/neaspectuos, ba dimpotrivă, dar pozele cu felurile de mâncare sunt o reconfirmare a acestui fapt. Nu sunt vegan, dar chiar susțin asta și mi se pare foarte fain, e greu însă cu mentalitatea oamenilor, știu că am mai avut discuții cu părinții mei legat de aceste aspecte și mai ales tatăl meu trăiește cu falsa impresie că, dacă nu mănânci carne, te îmbolnăvești, că are proteine (știu, sunt atâtea alimente din care poți să-ți extragi proteinele necesare) etc.

    Liked by 1 person

    1. Știu ce zici, sunt idei implementate din copilărie și dacă găsești oameni conservatori, nu prea ai ce și cum să discuți…doar să le dai propriul exemplu.

      Cine știe, poate în timp vei face și tu tranziția, mai ales că înțelegi și vezi 😊

      Liked by 1 person

  6. Un interviu din care am aflat și mai multe lucruri. Prietenul meu a avut o perioada în care nu consuma carne și i-a fost greu când călătoream prin alte tari sau ieșeam în oraș.

    Liked by 1 person

    1. La partea de restaurante, este ceva mai greu cu alegerea preparatelor. Depinde în ce țări ați fost, Germania, Italia, Franța, Spania și UK știu sigur că au meniu vegan 😊

      Eu am învățat să îmi iau după mine tot ce am nevoie. Un mic efort pentru o cauză imensă și foarte bună 😊

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.