Red flag-urile într-o prietenie sau într-o relație cu un om narcisist apar încă de la început, pentru că oamenii ăștia chiar cred în adâncul lor că pot să meargă prin viață fără ca cineva să îi recunoască. Iar când cineva vede prin ei cu adevărat, fac tot posibilul să fie victime și mai mari (manipulează, sunt mincinoși patologici, actori fricoși) şi să elimine acele persoane din viața lor cu orice preț.
Acele persoane sunt o amenințare la adresa oricărui narcisist, dar au deja arsenalul pregătit: termenul folosit este “flying monkeys“, când îi întoc pe toți împotriva ta, mai ales pe cei apropiați lor – de obicei pe propria lor familie și persoanele la care cred că ai putea ajunge. Indiferent cât de sincer ești cu ei și că îi accepți așa cum sunt, cu scopul de a lucra în timp la ei, totul este degeaba.
Au o capacitate incredibilă de a ține minte orice cuvât care le-a rănit egoul lor fragil, își ascund intențiile, prefâcându-se că nu își amintesc sau nu știu despre ce vorbești, apoi întorc acele cuvinte exact când trebuie să iasă ei într-o poziție bună, schimbând totodată total narativul.
💔 O strategie pe care ei o folosesc des: DARVO – las aici un link care poate fi de ajutor https://youtu.be/jPGrxHEcnp8?si=lJxrdjAdnSHic-cP
Despre DARVO o să intru în mai multe detalii într-un articol viitor.
Pe scurt, termenul DARVO este acronimul de la Deny (negare), Attack (atac), Reverse Victim and Offender (inversarea rolurilor de victimă și agresor). O tactică de manipulare incredibil de bine pusă la punct, prin care practic persoana care a greșit neagă cu desăvârșire evenimentele, atacă persoana care o acuză, inversează rolurile (se ia de un simplu ton mai ridicat, un cuvânt, o amintire mai veche sau chiar aduce în discuție “traume” mai vechi), iar persoana care este cu adevărat victimă este prezentată şi portretizată ca agresor.
Aici am realizat că am cunoscut cu adevarăt unul dintre cei mai urâți, răi, invidioși și egocentriști oameni din viața mea.
Un om cu o capacitate incredibilă de a găsi portițe din a ieși din orice.
💔 O parte dintre Red flag-urile pe care le-am observat de la bun început, apoi treptat 💔
Ce este foarte important de luat în calcul, este că aceste red flag-uri vin treptat, la un interval de timp, nu toate în aceeași zi sau săptămână, ceea ce le face mai greu de văzut exact ceea ce sunt și face mai ușoară posibilitatea de a le nega, de a le vedea ca pe ceva trecător sau izolat.
Abia după un timp, după ce le pui cap la cap și analizezi și alte comportamente, începi să vezi tipare și că lucrurile “put” grav. Atunci deja ești mult prea investit emoțional și e mai greu să pleci.
Oamenii ăștia nu sunt răi tot timpul, ba chiar pot fi cei mai buni oameni în momentele lor bune, când nu pui întrebări, când nu le aduci aminte de ceea ce au promis, când îi vezi unici și buni, când vor să te cucerească.
E totul roz cu ei când nu trebuie să fie asumați.
Totuși, deși inițial poți găsi justificări pentru comportamente, simți și vezi că acel “ceva nu e bine“, e pe bune, acel feeling nu trădează niciodată.
Poate te trădează inima, creierul, dar corpul niciodată, căci se simte la propriu rău lângă o astfel de persoană. Simți frică, anxietate, dureri, poți dezvolta boli autoimune, visezi urât, nu dormi liniştit, plângi în somn, ai stări de freeze sau fight-or-flight și repulsie… deci corpul nu îți dă degeaba acele semnale.
Inutiția nu te trădează.
Lista generală cu cele 25 de red flag-uri – ultimul punct, 25, a însemnat cel mai mult pentru mine:
1. Toți cei de la el de la muncă aveau o problemă, nu erau buni de nimic, erau răi, ridicau tonul, nu făceau treabă, îl speriau. De la colegi până la șefi;
2. Ura și disprețul față de femei a venit treptat, de la o simplă colegă, la persoane cunoscute, la persoane din comunitatea comună, până la propria lui familie. Spunea cum toate sunt după bani, cum toarnă copii să se lege de bărbații cu bani sau să nu rămână singure;
3. Love bombing – îmi aduc și acum aminte cum abia dacă mai aveam timp să îi răspund la tot ce putea să îmi scrie şi să îmi trimită. Eram la mare cu o persoană apropiată și efectiv primeam o mulțime de mesaje de la narcisist, la care abia dacă aveam timp să îi răspund (încă nu eram împreună). Cumva tot eu mă simțeam aiurea, spunând-mi singură că nu apreciez omul (mă uitam la cât de mult timp putea să îmi ofere, cum mă ridica pe piedestal, cum promitea că face orice pentru mine). Câte declarații, câte promisiuni, câte planuri de viitor, câte reasigurări – au rămas 0, căci a fost bun în vorbe, iar la fapte a tras linie din nou și din nou.
4. Obsesia – se creează o obsesie și o nevoie reciprocă de atenție și validare constantă, dar inițial dai vina pe “luna de miere”, pe începutul relației și spui că e “normal”;
5. Pe partea de planuri – future faking – deja făcea planuri pentru mutat în Spania, spunând că legile pentru femei sunt mult mai bune acolo – ei bine, nu s-a mutat cu mine nici măcar în oraşul lui într-un apartament mai mare. Nici nu mai vorbesc că vacanțele au fost inexistente în acești ani. Știa dorința mea de a mă muta la mare, indiferent de țară. A avut grijă să mă controleze și să mă pedepsească pe partea asta de câte ori a putut. Iar atunci când am plecat pentru 2 zile toți 3 (că a condus prietenul meu cel mai bun), a avut grijă să îmi facă zilele un calvar, să mă țină într-o teamă constantă. Pe scurt: am ajuns la mare după ce el luase câteva pastile puternice cu o seară înainte pentru că am vrut să mă despart de el. La mare s-a dat în spectacol, s-a dus în larg, iar toți de pe mal se uitau după el, îl strigau și îl fluierau să se întoarcă. Au venit salvamarii și unul s-a dus până lângă el, în larg. A venit din apă râzând și spunând că va intra din nou după ce pleacă salvamarii. L-am întrebat dacă a vrut să se sinucidă (deja pierdusem şirul amenințărilor de acest tip). A zis “să plece salvamarii”. Am insistat cu întrebarea, apoi a zis “nu mă gândeam la asta, e o idee foarte bună, dar să plece salvamarii”. Și așa am început să mă rog de el să nu facă nimic, să îl reasigur că nu plec din relație şi că o scoatem noi cândva, cumva, la capăt. El deja dăduse de înțeles că se duce în larg să se omoare, de prima dată, uitându-se lung la mine, ca și cum și-ar lua “rămas bun”. Eram extrem de speriată, în atac de panică, cu medicamentele de inimă luate, tremuram incontrolabil și abia puteam să vorbesc, iar el râdea și mă speria mai rău. Am avut curajul să le povestesc unor persoane din cercul meu de prieteni, deși prietenul meu apropiat văzuse totul. Stăteam cu telefonul în mână, înregistram conversațiile cu el să le pot analiza mai târziu și tremuram de frică – povestea e mai lungă, dar au fost horror acele momente pentru mine. Cu toate astea, tot ce îmi doream era să fie el bine și încercam să găsesc variante pentru a-l ajuta cu aceste gânduri (s-au dovedit apoi fiind doar manipulări, nu avea aceste gânduri pe bune, doar mă controla, știind că este un subiect sensibil pentru mine);
6. Lipsa experiențelor și vacanțelor împreună: chiar și atunci când plănuiam să mergem undeva, era anulat în ultimul moment (spre exemplu partea cu marea care a venit ca pedeapsă, inițial trebuia să mergem doar noi doi minim 5 zile), asta dacă nu avea el ceva de făcut sau dacă nu îmi folosea prietenii pe post de șoferi, în timp ce el doar stătea, ba chiar își punea căștile în urechi să asculte altceva și să ignore interacțiunile comune. Nu m-a dus niciodată într-o vacanță deși a promis de nenumărate ori, nici măcar într-un oraș la 40km depărtare – cumva devenise planul lui de rezervă prin care încerca să facă să mă întorc la el când mă despărțeam de el: îmi promitea mersul la în diverse locuri pe care doream să le vizitez și/sau îmi trimitea cadouri.
7. Mitomania – mințea cu tot ce prindea, cum prindea, doar să se simtă important, să nu cumva să pară că nu știe nimic despre un subiect anume. Zicea ceva doar să “nu pară neinformat” sau intra repede pe ChatGPT și cauta informații și le zicea de acolo ca și cum ar fi ideile lui în unele situații;
8. Posta despre drepturile femeilor, ca toți să îl vadă cât de implicat este, dar în realitate era genul de om care avea o problemă cu femeile puternice, cu femeile care luau atitudine și își permiteau să spună ceva, care vorbeau despre abuzuri. Problema lui era că “îi strică imaginea bărbatului, că așa sunt femeile acum”. Avea o mare problemă melodia “Macarena” de la Erika Isac și striga sus și tare că “nu toți bărbații sunt la fel”, practic se simțea atacat de ceea ce cânta femeia. Un lucru e clar: abuzatorii apără abuzatorii cu orice preț, căci melodia nu spune că “toți sunt la fel”.
9. Lipsa totală de personalitate și identitate: încerca să imite ce făceau alții, să spună că i s-au întâmplat lucruri care nu i s-au întâmplat – îmi recita cuvânt cu cuvânt poveștile anumitor persoane cunoscute spunând că asta a pățit el, fix la fel, tras la indigo – lucruri care pot fi posibile, dar nu punea cuvintele lui, ci punea cuvintele altora;
10. Era interesat de politică și apoi recita cuvânt cu cuvânt postările recente ale altor oameni. Dar o făcea în așa fel încât părea că e propria lui părere, zicea totul cu o pasiune de nedescris. Am văzut asta strict întâmplător apărându-mi o postare în feed, fiind de la o pagină pe care o urmăream amândoi și un subiect recent atunci;
11. Igiena precară și lipsa totală de bun simț față de persoanele din jurul lui: era tare certat cu înțelesul faptului că apa și săpunul au un scop și trebuie să le utilizeze ca atare. Poate pare urât că spun asta, dar mai târziu am aflat dă acest detaliu intră tot în rândul oamenilor narcisiști covert și manipulatori, dacă nu există o cauză medicală sau psihologică – pur și simplu nu le pasă, mai ales narcisiștilor covert. Mirosul de transpirație nu era ceva de suportat, căci acapara des încăperile și tot mie îmi era inițial aiurea și rușine să îi spun ceva. Apoi, când am văzut că o face pentru că nu îi pasă și își mai ridica și brațele să se simtă calumea peste tot, i-am zis frumos și cu frică să nu îl supăr… săptămăni la rând, până când o dată i-am zis urât rău de tot. Până și prietenul în cauză i-a cumpărat şi i-a dat subtil un deodorant când am mers într-o plimbare – în acel moment ajunsesem să mergem cu geamurile deschise la mașină și efectiv nu știam cum să spunem să nu se supere persoana, să nu o facem să se simtă jignită, căci nu îmi doream să îl fac să se simtă aiurea. Chiar îmi părea rău și nu mai știam în ce moduri să îi spun.
Îmi era mie rușine de lipsa lui de rușine și respect față de cei din jurul lui – știu că aceste lucruri pot apărea în depresie, de aceea am încercat din răsputeri să îi spun cât mai frumos posibil în toți anii aceștia. Atunci când i-am zis urât, i-am zis pentru că a dat vina pe mine că miroase a transpirație, pe motiv că era prea cald în încăpere. Spunea cum astea sunt standardele puse de societate, iar lui nu îi pasă. Deci nu încerca să rezolve problema, ci să o facă despre alții.
12. Lipsa de respect în relație, asumare în relație și micro-cheatingul din relație – se lăsa disponibil, posta orice despre viața lui și tria aproape tot ce ținea de relație. Dacă nu folosea rețelele sociale, mai ziceam, dar își posta orice activitate posibilă, iar relația o posta cu greu și eventual unde nu vedea multă lume. I-a luat mult timp să posteze o poză cu mine și el, spunând cât de timid este, dar nu avea o problemă să postez eu, mai ales unde nu apărea la toată lumea – promisese că după ce ne vedem “abia așteaptă să se laude cu mine”. Apoi a dat-o în timiditate.
Timid, timid, dar nu avea o problemă să umple alte femei de love-uri, comentarii, aprecieri (și aici nu mă refer la o postare sau două, ci lua la rând tot ce prindea). Ajungea să șteargă și să ascundă conversațiile, să aibă parolă suplimentară la WhatsApp. El știa parola mea la telefon, eu nu o știam pe a lui și când vedea că deja a folosit-o de destul de multe ori pe una, o schimba cu alta (vedeam după modul în care punea modelul pe telefon), îmi făcea gaslithing spunând că are aceeași parolă. Ștergea conversațiile în fața mea dacă îl rugam să îmi arate interacțiunile – totul venea înapoi pe mine, spunând că sunt nesigură și toxică, iar apoi punea accentul clar pe comportamentul lui că era total normal și că e vina mea. Ajunsese să facă pe “drama queen”, dând block anumitor persoane când puneam întrebări, ca apoi să le bage la loc la prieteni când ne certam. Mai mult de atât, și-a închis de câteva ori o aplicație ca pedeapsă că doream expunere sau clarificări.
13. A recunoscut că actele de caritate le făcea pentru propria lui stare de bine, nu ca să ajute (nimic rău în asta, pentru că tot ajută, daaaar focusul era pe el, nu pe cauză). Și se lăuda cu ele, încercând să caute apreciere;
14. Se uita la diverse videoclipuri cu impact emoțional și vorbea despre sentimentele lui în raport cu ceea ce auzea. Nimic greșit nici aici, până când începea să spună singur cât de sensibil și vulnerabil este și că așa realizează cât de empatic este de fapt;
15. Frica de femeile care aveau un cuvânt de spus: o cunoştință de a lui se plângea că se uită unii bărbați la ea, iar el mi-a zis mie că “și ei îi place” și a mai zis “dacă vine în colanții ăia la muncă, la ce se așteaptă?!”. Mergea pe principiul misoginului (căci tare misogin era, doar că ascuns): “dar cu ce erai îmbrăcată când te-a abuzat un bărbat?” – narcisistul covert care vorbea despre cum se simțea el în raport cu ceea ce zic femeile de rău despre bărbații care le abuzează, în loc să discute despre abuz. În schimb, în mod ironic, se dădea abuzat de multe femei din jurul lui.
16. Lipsa de empatie – când o influenceriță a fost atinsă sexual de unul random și a vorbit public despre acest subiect, el zicea că a fost și vina ei că s-a dus singură cu el la ora aceea târzie.
NU, efectiv NU! Orice oră ar fi, “NU” înseamnă NU! Dar, din nou, el nu știa că “NU” e NU – nu înțelegea ce sunt alea limite;
17. Lipsa de încredere și întoarcerea vinei asupra mea – puținele persoane din cercul lui cu care am internacționat (căci mă ținea ascunsă de toată lumea), l-au vorbit de rău încă din prima zi de când m-au cunsoscut, la el acasă (fiind de față și un prieten de al meu – ca tot ziceam mai sus, el m-a dus acasă la narcisist, pentru că narcisistul “nu putea să facă asta, să se implice să vină cu mine atâția km cu mașina”, dar a fost o problemă majoră că nu am venit singură).
Când am văzut cât de urât vorbeşte mama lui despre el, cum îl judecă, cum îl face inapt, cum se uita la el cu scârbă și cu un rânjet disprețuitor când ieșea el din încăpere, cum făcea comentarii subtile, cum își dădea ochii peste cap și multe altele… am simțit o nevoie imensă de a-i arăta omului acestuia că există persoane care să îl iubească cu adevărat (nici pânâ în ziua de azi nu i-am zis ceea ce a zis mama lui despre el, e mult prea dureros și efectiv nu m-a lăsat inima. I-am zis doar așa în mare părțile mai “ușoare”, mai mult i-am dat de înțeles, pentru că știam că nu ajută cu nimic să știe exact cuvintele acelea oribile, ci să vadă că există persoane care îl iubesc sincer) și îmi doream să îl pot scoate din cercul acela toxic. Nu îmi doream să nu mai aibă legătură cu acele persoane, dar măcar să fie informat și să ia deciziile el singur, dacă considera că era necesar. În schimb, de față cu el se purta de parcă ar fi “îngerul ei păzitor”.
La rândul meu, știam și eu cum e să nu ai pe nimeni aproape în cele mai urâte momente și am crezut din tot sufletul că dacă ne ajutăm așa cum ne-am promis și ne iubim destul de mult – chiar știind că el e narcisist, tot am vrut să mă implic – credeam că lucrurile se vor schimba în bine, că se va ține de toate promisiunile făcute vreodată sau măcar de o parte dintre ele. Cumva era un câștig sincer pentru amândoi. Red flag-ul aici e că a dat vina pe mine că au avut acele persoane (au fost mai multe) încredere să îmi spună lucruri urâte despre el. Era tot vina mea că am discutat cu ele, că am inițiat conversații uzuale. Nu era vina lor că au escaladat și l-au jignit, ci a mea că am ascultat – consider că am o vină aici că nu i-am zis exact acele cuvinte, pur și simplu am luat o decizie proastă, nu am știut cum să reacționez și să găsesc metodele ideale de a nu-l răni mai rău. Și e greu să iei atitudine când în rest relația era la distanță.
18. Lipsa de implicare pe orice plan – nevoile mele erau doar nevoile mele (spre exemplu am diverse alergii, trebuie să fiu atentă la multe lucruri, iar pe el nu îl interesa starea mea de bine, ba chiar o ridiculiza și spunea în anumite situații că exagerez), dar nevoile lui erau și nevoile mele indiferent pe ce plan;
19. Abuzul financiar și manipularea financiară de la distanță, dar și când eram unul lângă altul – se implica financiar rar, abia când i se atrăgea atenția și strict pentru lucrurile pe care le făceam împreună. Când aveam momente stresante pe partea asta din cauza anumitor probleme care apăreau sau aveam nevoie pentru sănătate în anumite situații, nu se oferea să se implice indiferent de cât de rea vedea că era situația. Considera că nu e treaba lui și că fiecare e pe cont propriu, deși eu îl ajutasem pe el, pe banii mei (pentru că tot ce îmi păsa era să fie el bine), în momentele lui în care a avut nevoie de suport pe partea de sănătate și i-am trimis tot ceea ce avea nevoie (spre exemplu suplimente, printre altele), fără să îi cer nimic înapoi și fără să aduc vreodată așa ceva în discuție. Și asta nu doar o singură dată, ci de mai multe ori. În schimb, el considera că fiecare trebuie să se descurce. Practic nu înțelegea și NU dorea să ofere exact ceea ce oferă ambii parteneri în relații: suport, respect, reciprocitate – “împreună la bine și la greu”;
20. Adicția de adenalină și filme porno – aceste adicții schimbă complet percepția oricui despre cum ar trebui să arate o relație, motiv pentru care a exagerat de foarte multe ori, cu orice ocazie, chiar și atunci când era clar acel “nu”. Ba mai mult, folosea manipularea emoționlă pentru a mă face să mă simt vinovată – în unele momente era o confuzie totală, pentru că discuțiile erau deep pe subiect, părea că înțelege perfect, aveam grijă să menționez ce era de menționat, apoi… exagera. Ajunsese să sexualizeze totul, până și unele cadouri pe care mi le oferea, care erau departe de orice sexual;
21. Folosea extrem de des tactica de manipulare numită “weaponized incompetence” – incompetență transformată în armă – Mai exact spunea cât de greu îi este să facă anumite lucruri sau le refuza complet, ba chiar se retrăgea, făcea silent treatment sau chiar plângea când i se cerea ceva ce deja fusese discutat, dar urma să facă. Aici intrevenea altcineva apropiat mie și făcea el pentru noi lucrurile pe care nu le făcea iubitul meu, ajutându-mă pe mine și pe el. Erau lucruri pe care nu le puteam face singură, spre exemplu să conduc foarte multe ore doar eu, să plătesc eu cumpărăturile pentru noi zile la rând, să car eu toate lucrurile ce trebuiau cărate și multe altele pe care nu doresc să le menționez. Sunt fericită că am avut pe cineva aproape să ne ajute, dar mai târziu am realizat că de fapt putea și el, dar nu voia, pentru că era mai comod să stea degeaba și să facă pe victima. În schimb era super confortabil să meargă km întregi să își facă “treburile” lui. Pur și simplu nu dorea să se implice în relație, dar voia beneficiile ei cu totul. Nici nu zicea că nu dorește, ci găsea scuze, iar apoi venea să mă “recucerescă”, ca să nu mă despart de el;
22. Memorie selectivă și manipulare subtilă – Se prefăcea că nu-și mai amintește de x, y, z lucru, dar avea grijă să aducă acel lucru în discuție ulterior, atunci când trebuia să-și valideze opiniile. În rest, zicea că profit de faptul că uită. Inițial îmi spunea că x, y, z lucru nu s-a întâmplat și că nu am discutat niciodată despre asta. Apoi, când îi arătam mesajele din conversații ca să-i spun „hei, uite, a fost așa”, dădea vina pe uitare sau pe mine că “mă port agresiv” cu el (nu era nimic agresiv, doar îi arătam și îi ziceam normal de cele mai multe ori, cu toate reasigurările posibile că nu mă supăr). Mai târziu, își amintea totul subit, când avea el ceva de spus, după zile, săptămâni sau chiar luni, timp în care își „cocea” frumos povestea, cum să spună și cum să scoată totul din context — practic făcea totul în favoarea lui;
23. Era constant în competiție cu toată lumea din jurul lui – își cumpăra cineva din familia lui ceva mai scump (un dispozitiv), spunea cum o să își cumpere și el, dar mai scump, chiar dacă avea acel obiect dar mai ieftin. Așa a făcut și cu mine de multe ori, ideea lui era ca el să aibă mereu ceva nou și mai scump. Se vedea gelozia și cum i se rănea instant egoul;
24. Narcisist camuflat în victimă la locul de muncă – în repetate rânduri se victimiza și făcea să pară nebună și foarte periculoasă o persoană de la locul de muncă. Ba chiar se plângea la șefi (din ceea ce îmi povestea el) pânâ când îi dădea afară pe acei oameni. De obicei făcea asta pentru o simplă neînțelegere sau când acea persoană “ridica” tonul la el. Teatrul era de nedescris, îmi amintesc cum eram cu el pe video, cât de urât vorbea despre acea persoană și o făcea să pară instabilă. Dacă din întâmplare acea persoană apărea în jurul lui, se lumina la față, îi zâmbea și vorbea incredibil de frumos cu ea. Era atât de prefăcut încât nu îmi venea să cred – și tot eu i-am găsit inițial scuze, gândindu-mă că e un mod de apărare, fiindu-i frică. Apoi povestea s-a repetat și cu alte persoane;
25. Bucuria mea, zilele speciale, zilele de naștere și zilele vulnerabile deveneau terenul lui de joc (sabotarea momentelor fericite) – zilele importante pentru mine sau zilele de sărbători deveneau un prilej pentru a mă manipula, a mă face să mă simt neînsemnată, și se focusa totul pe el. Subit avea o problemă și un scop de a strica orice sărbătoare, inclusiv zilele mele de naștere sau de nume. Pe lângă acestea, se adaugă și zilele în care ieșeam mai mult din casă cu treburi și cumpărături, dar mai ales când mă vedea fericită sau în momente vulnerabile – le strica, mă evita, spunea că îi e lui rău și reușea să pună focusul pe el.
Ori încerca să mă țină constant legată de telefon să discut cu el, ori mereu avea ceva de zis sau de făcut și stătea cât mai departe. Inițial, când era prezent, îmi plăcea pentru că părea pur și simplu interesat de ceea ce fac, pe unde merg, ce vizitez sau ce problemă am.
Apoi, când a aflat că mă face să mă simt bine când este prezent, a început să fie mai distant și să nu mai dedice timp. Sau ne certam instant pe ceva ce nu îi convenea și făcea silent treatment, revenind după multe ore, spunând că “a dormit” sau că a foat foarte speriat de interacțiune.
A “stricat” zilele mele de naștere prin comportamente urâte și toxice, sărbătorile de orice fel (mai ales în perioada Crăciunului, an de an ne făceam planuri și nu se ținea de ele, nici măcar nu ajungeam să vizualizăm complet un film). În alte zile importante pentru mine, devenea rece (spre exemplu, în ziua în care am aflat că mașina rămâne complet a mea – nu are nicio treabă cu el – și am vrut să sărbătoresc, el a refuzat să mănânce din tortul cumpărat, a devenit extrem de distant și tăcut). În zilele în care eram extrem de fericită, îl vedeam cât de gelos era (mi-am cumpărat un laptop în rate, s-a uitat surprins la mine, apoi a început să spună că își ia și el laptop, dar mai scump și cu banii jos). A doua zi venea calm pe video ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. După ce toată ziua și toată noaptea mintea mea era la el (mai ales că subit i se făcea rău în astfel de momente) și nu mai aveam timp să mă bucur așa de mult de acel ceva al meu.
Anul acesta de ziua mea nici măcar nu i-a zis familiei lui să îmi zică “la mulți ani”, deși eu le-am spus persoanelor în cauză și mă cunosc.
Sunt multe de spus, foarte multe de spus, cert este că de fiecare dată când era tras la răspundere cu ceva, uneori încerca să rezolve, apoi se lua de atitudine. Întotdeauna el era doar rănit, mic, firav. El era VICTIMA în orice făcea el greșit, iar toți în jurul lui aveau reacții exagerate și “îi era frică” de ei. Se folosea de calmitatea lui pentru a-şi scuza orice comportament posibil.
Exemplele date reprezintă o parte extrem de mică a comportamentului lui abuziv. Totodată, era cea mai bună persoană din lume, cu mine, când își dorea cu adevărat. Când există astfel de extreme, e mai bine să fugi cât mai departe de un astfel de om, ceea ce am și făcut în repetate rânduri, iar acum i–am tăiat orice acces către mine. E cel mai sănătos lucru pe care îl poate face cineva pentru propria sănătate mentală.
💔 Psihologic, inițial, spui că omul are anxietăți, că nu e sigur pe el, că are stimă de sine scăzută, că e bătut și traumatizat de soartă. Ba chiar se putea preface că nu mai poate să meargă prin casă, că amețește, dar de îndată ce ieșea pe ușa, mergea și se plimba cu orele fără probleme – un narcisist covert tipic. De asta până și psihologilor le ia multă vreme să îi descopere.
Pozele din acest articol nu îmi aparțin, sunt gratuite pe diverse site-uri.
Disclaimer: Tot ceea ce este descris în acest articol reflectă strict experiențele mele personale. Persoana menționată este anonimizată pentru a-i proteja identitatea și nu a fost evaluată sau diagnosticată profesional. Tot ceea ce scriu provine din ce am învățat, analizat și cercetat singură de-a lungul anilor și/sau cu ajutorul anumitor persoane.
Ceea ce scriu nu constituie sfaturi profesionale, ci doar experiențe personale.
Dacă te afli într-o relație toxică sau manipulativă, sau crezi că persoana de lângă tine are trăsături narcisiste sau este narcisistă, cel mai bine este să consulți un psiholog specializat în acest domeniu, indiferent de sursele prin care te informezi pe subiectele respective.
O să revin la subiect pentru a-i ajuta și pe alții să recunoască tiparele. Eu am cedat de multe ori presiunilor lui de a reveni în relație, situationship și prietenie, căci l-am iubit sincer ✨️ dar voi spune tot ceea ce am de spus și voi spune fără filtru, exact așa cum a fost. Aveți grijă de voi! ✨️ Nu uitați: patternul nu minte niciodată!
Ruxandra - Happy Little Things 