Despre veganism – Interviu cu Adina Șarvari – partea a treia

Te invit să citești ultima parte a interviului cu Adina. Dacă nu ai citit restul, găsești aici primele două părți: prima parte, a doua parte.

Enjoy! 🖤

39. Cum faci față jignirilor oamenilor din jur?

“Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului”, zicea Socrate. Nu prea am parte de astfel de tratamente, fiindcă nu prea provoc eu, în mod direct, pe nimeni, și cu atât mai puțin sunt genul care jignește rapid. Mă controlez destul de bine, chiar dacă sunt plină de furie, uneori, și prefer, mai degrabă, să mă retrag decât să las lucrurile să degenereze. Da, se prea poate că sunt extrem de directă, în cele mai multe cazuri, iar unii ar putea interpreta în felul lor faptul că zic adevărul așa cum e, în față, dar ce e cu atâtea sensibilități și de ce trebuie mereu să purtăm mănuși, ca să evităm ca unii să ia totul personal sau ca să nu se simtă atacați/agresați, deși nu li se adresează nimeni în mod direct, fiindcă sunt mereu atentă, când mă exprim, să vorbesc la modul general, despre comportamentul adoptat de societate, nu identific neaparat un individ anume. E obositor și epuizant să trebuiască să apelezi mereu la tertipuri și unelte de manipulare, serios. Eu ador oamenii care nu se învârt în jurul cozii și dau dovadă de asertivitate.
Interesant e când vin alții și mă provoacă, inițiază discuții, pentru ca, mai apoi, când nu le convin răspunsurile și argumentele mele, să devină sălbatici și nepoliticoși. Atunci opresc, direct, orice legătură, dacă simt că nu rezonez deloc cu persoana și că e prea primitivă și închisă la minte ca să se poată angaja într-o discuție civilizată și cu argumente pertinente. E cel mai simplu să jignești, e adevărat, e un mecanism bun de apărare, dar nesănătos și neconstructiv. Mă afectează din ce în ce mai puțin reacțiile astea ale unora (noroc că nu-s dese) și, de asemenea, aloc din ce în ce mai puțin timp discuțiilor care nu duc nicăieri și n-au nicio bază logică sau științifică. N-am nicio nevoie de validare sau acceptare și nimic de dovedit nimănui, doar un mesaj clar și foarte important de transmis, pe care-l ascultă doar cei care vor să-l audă, în primul rând.
Cică stilul meu de viață ar fi “extrem” și “exagerat”, după părerea unora. Mă întreb, atunci, cum putem califica scenele din abatoare, fără de care n-ar putea exista carnea în farfuriile noastre? Ființe abuzate, lovite, rănite, asfixiate în camere de gazare sau electrocutate, cuțite-n gât, capete tăiate, corpuri tranșate și eviscerate, zbierete disperate, lucrători obligați să-și petreacă zilele în bălți de sânge și miros de moarte… Oare ce e mai extrem, un stil de viață care evită toate astea sau unul care participă direct la ele?

40. Te reprezintă acest stil de viață? Consideri că o să îl ai pentru totdeauna?

Mă reprezintă 100%, după cum sunt convinsă că i-ar reprezenta mai bine pe majoritatea, pentru că ar fi mai în acord cu propriile lor principii. Cu toții susținem că suntem împotriva cruzimii, a torturii, a morții inutile, dar oare nu ne contrazicem de câte ori ne așezăm la masă și avem în farfurie corpul ciopârțit al cuiva care n-a vrut să moară, pe care noi înșine l-am forțat spre cuțit? Ce e asta, dacă nu contradicție si incoerență? I-aș provoca pe oameni să se gândească care ar fi lumea ideală, care le-ar corespunde cel mai bine, și-n care le-ar plăcea să trăiască, dintre următoarele trei: cea în care nu suferă oamenii, cea în care nu suferă animalele sau cea în care nu suferă nici oamenii și nici animalele? Deci, fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! Eu am ales-o pe cea în care cred și pe care vreau s-o susțin și încurajez.

41. Cum te simți acum când intri în magazine și vezi atât de multe animale sacrificate?

La fel de rău cum mă simt și când stau la masă cu cei care încă mai consumă animale moarte. Mă simt neputincioasă, mă sfâșie și mă doare, de fiecare dată, fără excepție (uneori mă și retag să plâng), pentru că azi nu mai sunt deconectată de la CINE a fost odată bucata aia de carne, dimpotrivă, mi se derulează în minte tot procesul invers, de la ce este în farfurie până la animalul viu, trecând prin scenele îngrozitoare de la abator.

42. Cum te descurci cu poftele (dacă ai)? Ce sfat le poți da oamenilor care cred că vor tânji după un anumit gust?

Poftele sunt satisfăcute ușor, azi, pentru că există pe piață din ce în ce mai multe produse al căror gust semănă uimitor de mult cu gusturile cunoscute. Mi s-a întâmplat să scot ambalaje din gunoi, ca să mai verific încă o dată și să mă asigur că nu m-am înșelat și că n-am mâncat nimic de origine animală, atât de tare seamănă unele la gust. Mici, cârnați, fripturi, brânzeturi, chiar și gustul de ou… Impresionant! Și atunci realizezi că toate gusturile care ne plac și cu care ne-am obișnuit atât, sunt, de fapt, gusturile date de condimente, de plantele folosite pentru a aromatiza mâncarea. Fără ele, orice carne ar fi fadă, poate chiar respingătoare și imposibil de consumat.

43. Ce sfat le poți da veganilor care critică persoanele non-vegane în loc să le facă să înteleagă și să insiste cu alternative?

Mai toți am fost non-vegani, mare parte din viață, până la un moment dat, iar eu nici până azi n-am reușit să-mi explic și să accept în ce hal eram deconectată și setată să nu văd mai departe de ce aveam în farfurie, mai ales că, în fiecare an, în luna ororilor, decembrie, eram îngrozită, plângeam și-mi astupam urechile, la fel ca și majoritatea celor prezenți, că era, pur și simplu, insuportabil și prea dureros să auzi zbieretele disperate, în încercarea de a evita cuțitul și moartea brutală, ale animalului târât, cu forța, de mai multe persoane, afară din adăpost, la 5 dimineața, după o viață în care l-am mințit (și ne-am mințit) că-l iubim și că ne pasă. Ce altă percepție ar putea avea animalul vis a vis de cineva care-i oferă adăpost, mâncare, apă, mângâieri și atenție? Le păcălim, săracele, că ne pasă de ele, până în ziua trădării supreme, când săvârșim acte odioase, când dovedim că, de fapt, altul e interesul, că ne pasă doar de noi, de gusturile și plăcerile proprii, chiar dacă satisfacerea lor vine cu prețul vieții altora.
Deci, eu așa văd că se întâmplă lucrurile, oamenii nu fac legăturile necesare și, cu atât mai puțin cunosc practicile absolut inumane din industriile care perpetuează abuzul și moartea, pentru că, evident, nu la asta se face reclamă la televizor. Ca să ajungi să convingi pe cineva că alternativele sunt minunate, trebuie să-l faci să aibă motive întemeiate ca să vrea să încerce alternative, respectiv să facă legăturile necesare, să se conecteze la realitate, să realizeze că e direct vinovat de suferința și moartea altora și să vrea să nu mai fie responsabil de toate astea. Atunci, în mod natural și logic, asta faci, cauți și încerci alternative. Dar, după cum am zis, ca să ajungi la alternative, trebuie să treci prin situațiile inconfortabile în care scoți adevărul la iveală, deschizi subiecte delicate, care zdruncină credințe și obiceiuri înrădăcinate, iar oamenii sunt foarte sensibili în situațiile în care sunt provocați să iasă din zona de confort, devin irascibili sau se plasează, rapid pe poziții de defensivă și, deci, preferă să se simtă criticați, atacați etc.

44. Ce sfat le poți da persoanelor vegane care se așteaptă să faci schimbarea peste noapte?

Eu sunt una dintre persoanele care a făcut schimbările peste noapte, pentru că atunci când am înțeles cât de mult rău inutil fac prin felul în care trăiesc, m-am oprit cu totul din a mai face rău, nu treptat. Nu e vorba că ar așteapta cineva ceva de la tine și, oricum, nu poți forța pe nimeni să facă nimic din ce nu vrea el să facă, dar ar trebui să aștepți tu mai mult de la tine și să iei măsurile necesare, atunci când îți stă în putere să schimbi ceva. Ca și în orice altă situație în care are loc o injustiție, în care putem identifica victime, aceasta ar trebui să fie atitudinea logică și corectă, să oprim complet orice abuz, nu parțial. Dacă un barbat are obiceiul să-și bată soția zilnic, de exemplu, ar trebui să ne mulțumească faptul că începând de azi o bate doar de două ori pe săptămână sau am vrea să n-o mai bată deloc? Cei care consideră că e în regulă să facă trecerea treptat, în ritmul lor, nu realizează că nu ei sunt victima aici, ci animalul condamnat la suferință și o moarte brutală. Cui îi e mai greu? Mie, că trebuie, pur și simplu, să aleg să mănânc altceva, când rafturile magazinelor sunt ticsite, sau animalului care e nevoit să facă față unei morți brutale?

45. S-a întâmplat să îți “scape” să mănânci ceva care nu este vegan? Ce te-a făcut să continui cu veganismul deși “ai dat-o în bară” o dată (sau de mai multe ori)?

Să-mi scape din greșeală, da, mi s-a întâmplat de câteva ori, dar nicidecum în mod intenționat. De exemplu, mai pe la început, credeam că simbolul verde “V” + frunza înseamnă strict vegan, dar nu, poate însemna și vegetarian. Așa am învățat că trebuie mereu să identific cuvântul “vegan” pe produse, chiar dacă văd frunza. Sau să verific ingredientele… De ce ar fi o greșeală nevinovată motiv ca să renunț la toate principiile mele de etică? E uman să mai și greșim, iar din greșeli învățăm.

46. Cu ce înlocuiești carnea din mâncare (dacă simți nevoia)?

Cu alternativele făcute din seitan, soia, ciuperci, proteină din mazăre, fructul lui Jack… sunt atât de multe, de asemănătoare și de gustoase! E atât de ușor!

47. Cu ce înlocuiești oul (dacă simți nevoia)?

Fac omlete din făină de năut și curcumă, “ouă fripte” (sau papară), din tofu, “ouă ochiuri” din albuș făcut din faină de orez și lapte de cocos, iar gălbenușul din dovleac, “ouă umplute” din tofu, agar-agar (alternativa vegetală a gelatinei) și linte. Am descoperit o sare absolut uimitoare, sarea neagră sau Kala Namak, care are gust puternic sulfuros, ca și al oului, și deci, cu ajutorul ei, am gustul de ou în orice preparat vreau. Banana zdrobită înlocuiește cu succes oul, semințele de Chia și de in, de asemenea…

48. Cu ce înlocuiești lactatele?

Cu lapte de ovăz, cel mai des, dar și cel de migdale, cocos, nuci, orez, alune, soia. Găsesc, de asemenea, o multitudine de brânzeturi (felii, rasă, de întins, feta, parmezan), în magazine, sau chiar le fac acasă, din caju, migdale, boabe de lupin etc. Drojdia inactivă este un alt produs minunat pe care l-am descoperit de când sunt vegană. E delicioasă, nutritivă, aduce cu gustul de brânză și poate fi un bun înlocuitor în multe preparate.

49. Cu ce înlocuiești mierea?

Cu sirop de arțar, de agave, de orez, de curmale…

50. Ai vreo rețetă preferată pe care dorești să o împărtășești cu lumea?

Am o pagină întreagă dedicată rețetelor mele preferate, pe Instagram: moove_to_plants. 🙂 Mă inspir și mai împărtășesc rețete cu cei din grupul “Ce mănâncă veganii”, de pe Facebook, grup care a ajuns să aibă peste 40 de mii de membri acum și, deci, este o minunată sursă de inspirație și motivație.

51. Dacă foloseai articole vestimentare din piele/lână /mătase etc., ți-a fost greu să renunți la ele și să găsești alternative?

Cu încălțămintea a fost, parcă, cel mai greu, fiindcă eu găsesc rar ceva să-mi placă și când găsesc, în sfârșit, și apoi constat că sunt din piele… ah, trebuie să renunț! Animalele au mai multă nevoie de pielea proprie decât mine. Este a lor, le aparține, eu mai caut și găsesc alternative. Și chiar găsesc, acum, pentru că și în direcția aceasta lucrurile evoluează rapid, lumea se adaptează și găsește alternative care nu implică cruzimea. Azi există alternative la piele făcute din cactus, ananas, banane…. impresionant, din nou!

52. Cât de important crezi că este stilul de viață vegan pentru tine, animale și Planetă?

Cred că să fim vegani e o datorie morală pe care toți ar trebui s-o avem. Restul animalelor sunt aici cu noi, nu pentru noi, ca să le exploatăm, abuzăm și să le ucidem, după bunul nostru plac. Au atâta drept să fie aici și să-și trăiască liniștite viața, cât avem și noi, oamenii.
Și apropo de cât de dăunător pentru Planetă este obiceiul omului de a crește și consuma animale, mie mi-a rămas în minte o informație care m-a șocat, respectiv că industria agroalimentară (creșterea animalelor) dăunează și poluează mediul mai mult decât tot ceea ce înseamnă transport și transport în comun, pe Planetă, adică mai mult decât toate mașinile, autobuzele, trenurile, avioanele și altele, luate, toate, în comun. În sensul acesta, pentru o educație mai bună în domeniu, recomand documentarul “Cowspiracy” .

53. Consideri că veganismul o să aibă un impact pozitiv în viitor?

Categoric! Cred că undeva, în viitor, lumea o să evolueze și o să fie vegană, pentru că nicio nedreptate din istorie nu a durat la nesfârșit, iar ceea ce li se întâmplă azi animalelor non umane de pe Planetă, din cauza omului, e complet injust. Cred că într-un oarecare viitor, oamenii vor vizita, oripilați, fostele abatoare, așa cum vizităm noi azi lagărele de concentrare. Sigur că nu mâine, pentru că evoluția va fi graduală, iar eu sigur nu voi mai fi aici ca să mă pot bucura de o lume mai puțin violentă, una pe care o tot promovez, dar sunt aici azi, sunt în măsură să fac parte din schimbare, să le las o moștenire altora și, deci, întrebarea se pune în felul următor: eu de ce parte a istoriei vreau să fiu? Ce fel de viitor vreau să încurajez? Și ce fac în sensul ăsta?

54. Ce le poți spune oamenilor care consideră că mâncarea vegană nu e bună și cred că e ceva scârbos, fără gust?

E foarte interesant (și trist, în același timp) că am ajuns să considerăm scârbos (din start, fără ca nici măcar să încercăm, de cele mai multe ori), ceva făcut din plante, dar n-avem nicio problemă să consumăm cadavre ciopârțite, secrețiile dezgustătoare ale corpurilor altora (lapte, ouă), organele interne ale unora, ochi, unghii, limbi, anusuri, copite, gheare, toate tocate și transformate în produse menite să ne deconecteze de la ceea ce băgăm în gură, de fapt. Ciudată ființă, omul ăsta…
Cu riscul că iar sunt “extremă”, deși nu zic altceva decât adevărul, așa cum e el, să revenim la apucăturile omului. Deci, oferim adăpost, hrană, apă, atenție și mângâieri cuiva, practic îi arătăm că ne pasă, atâta timp cât considerăm noi că merită. Apoi, într-o zi, ne transformăm în monstru, în ochii animalului, îl târâm afară din casa pe care, până azi, tot noi i-am oferit-o, îl ucidem cu brutalitate, îi tranșăm corpul, îi scoatem măruntaiele, îi golim intestinele de resturile digestiei, pentru ca, mai apoi, să le umplem cu părți tocate ale corpului aceleiași ființe. Numim asta mâncare și tot pe vegani îi catalogăm drept ciudați și extremi. Hmmm….🤔

55. De unde îți faci cumpărăturile?

Din magazine, de unde apuc, de unde îmi e cel mai la îndemână.

56. Ce sfat le poți da persoanelor care evită să își facă prieteni vegani, sau care renunță la prietenie când o persoană devine vegană?

Vegan sau non-vegan, dacă nu rezonezi cu persoana într-un fel în care să simți că vrei s-o ții aproape, de ce să te forțezi?

57. Ce sfaturi le poți da persoanelor care refuză să aibă prieteni non-vegani?

N-am niciun sfat pentu ei, nu e treaba mea cu cine vor alții să fie prieteni. Eu mi-i aleg pe ai mei, atât.

58. Cum reacționezi când persoanele insistă să mănânci mâncarea lor care nu e vegană?

Nu mi s-a întâmplat.

59. Cum te comporți când primești cadouri care nu sunt adecvate stilului tău de viață, deși i-ai spus persoanei despre tine, iar ea refuză să asculte?

Când am primit astfel de cadouri, au fost de la persoane care nu știau că sunt vegană. Le-am primit, am apreciat gestul, nu cadoul, au fost greșeli nevinovate, vis a vis de mine. Iar cei care află ulterior, se simt ei prost pentru gestul făcut, în general. Dacă, în schimb, s-ar întâmpla să vină de la o persoana care știe exact și destule despre mine și motivele pentru care am ales acest stil de viață, l-aș refuza, evident, și aș trage concluziile mele vis a vis de acea persoană, pentru că un astfel de gest nu m-ar afecta pe mine, direct, dar clar ar spune ceva despre ea.

60. Eviți grădinile zoologice, circurile, delfinariile și alte locuri care au ca scop exploatarea animalelor?

Am avut, recent (și avem, în continuare, din păcate), ocazia să vedem ce înseamnă să nu ne putem simți în deplină libertate. Iar ce trăim noi e nimic, comparativ cu ce trăiesc animalele captive în locurile menționate. Nouă ne-a plăcut? Ne place? Nu. Atunci de ce le-am impune altora o astfel de viață? Animalele sunt prizoniere și exploatate în grădinile zoologice, în delfinarii și circuri. Ele nu au ales să fie acolo și să-l amuze pe om. Locul lor e în natură, în libertate.

61. Ce sfat le poți da oamenilor care merg în astfel de locuri?

Să nu le mai susțină și să nu le mai încurajeze, cu banii proprii, să dea dovadă de empatie și să se întrebe dacă lor le-ar plăcea o viață în captivitate.

62. Spune câteva cuvinte cititorilor pentru a-i îndruma să aleagă vegan.

Mai bine-i las să se convingă singuri. În sensul acesta, le sugerez câteva documentare, discursuri și cărți, care au avut un impact puternic asupra mea și a altora, care m-au educat, mi-au deschis ochii și mi-au schimbat perspectiva asupra vieții și a lumii, în general:

Documentare

• What The Health;
• The Game Changers;
• Cowspiracy;
• Forks Over Knives;
• Vegucated;
• Earthlings;
• Dominion.

Discursuri pe YouTube

• Best Speech You Will Ever Hear (Gary Yourofsky);
• This Man Will Inspire You (James Aspey).

Cărți

• “Studiul China” – Dr. T. Colin Campbell;
• “Cum să nu mori” – Dr. Michael Greger;
• “Integral” – Dr. T. Colin Campbell;
• “Eating Animals” – Jonathan Safran Foer;
• “Animal Liberation” – Peter Singer;
• “Not As Nature Intended” – Rich Hardy.