Despre veganism – Interviu cu Adina Șarvari – partea a doua

Dacă nu ai citit, încă, prima parte a interviului, o găsești AICI.

Enjoy! 🖤

15. Cum reacționează oamenii când le arăți alternativele vegane?

Mie-mi place foarte mult să gătesc și bucuria mea cea mai mare e să împart ce fac și cu alții. În general, sunt foarte receptivi și impresionați, dar am în preajmă și câteva persoane (foarte puține, ca norocu’), care nu sunt deschise la mai nimic nou și care au blocaje vis a vis de orice înseamnă altceva decât ceea ce cunosc ei de o viață. Aceștia, din punctul meu de vedere, au foarte mult de pierdut, având în vedere că există aproximativ 80.000 de plante comestibile pe Planetă, iar ei se reduc la aceleași 3 animale moarte. Îmi place să văd cât de plăcut surprinși rămân oamenii când încercă mâncarea vegană. Lumea are impresia că veganii fac foame și că mănâncă numai salate plictisitoare, dar asta e foarte departe de adevăr. Veganii mănâncă exact ce mănâncă și non-veganii, doar că în varianta veganizată, aceea care nu implică cruzime față de animale, pentru că cei mai mulți vegani nu au renunțat la carne, lapte, brânză, ouă și miere pentru că nu le plăcea gustul acestora, ci pentru că au niște principii de etică foarte puternice și nu consideră că plăcerile lor personale sunt mai presus decât viața unui animal.

16. Care sunt alimentele tale favorite?

Nu știu dacă am neapărat așa ceva. Lista e prea lungă.

17. Îți este greu să gătești vegan?

Deloc! Ador! Ce culori! Ce gusturi! Ce arome! Ce orgasme culinare! Ce satisfacție! Vai! 🌈

18. Când mergi în oraș să mănânci, îți este greu să găsești ceva vegan în meniu?

Păi, când ies, aleg restaurantele 100% vegane sau restaurante care știu sigur că au opțiuni vegane în meniu. Dar, sincer, ce restaurant nu-i în stare să-ți servească niște cartofi prăjiți, niște paste cu sos de roșii și busuioc, un pilaf de orez sau o salată, la o adică? Ca să nu mai vorbim că noi, clienții, impunem ritmul, deci dacă creștem cererea de meniuri vegane, crește și oferta.

19. Ai călătorit în alte țări? Cum ți se pare piața de acolo și cum ți se par oamenii? Sunt deschiși la această schimbare?

Da. Cel mai mult mi-a plăcut în Cehia, la Praga, unde am descoperit o abundență de restaurante vegane. A fost așa reconfortant! Mai mult decât atât, am avut ocazia să întâlnim activiști vegani în plină acțiune, în plin centrul orașului Praga, și să ne exprimăm admirația, aprecierea și recunoștința față de ei, ca oameni, în primul rând, dar și față de acțiunile lor de sensibilizare a populației vis a vis de practicile absolut inumane din industria cărnii, cea a lactatelor și cea a ouălor, de ororile la care sunt supuse bietele animale ca să ajungă în farfuriile și burțile noastre.

20. Conviețuiești cu un animăluț?

Nu.

21. Ajuți adăposturile și sanctuarele prin muncă voluntară sau donații?

Da, donez, ocazional.

22. Salvezi animale de pe stradă? Dacă da, le introduci la tine în familie sau le cauți o căsuță?

Nu sunt implicată în astfel de acțiuni, încă. Poate și pentru că aici, în Luxemburg, unde trăiesc, lumea nu se confruntă, parcă, în aceeași măsură, cu problema animalelor abandonate, așa cum, bine știm că e cazul în România. Dar poate, într-o zi, conjuncturile vor face că mă voi trezi implicată și în asta, nu e exclus.

23. Recomanzi oamenilor să adopte în loc să cumpere animale?

Să adopte, categoric, pentru că nicio viață nu ar trebui să aibă preț sau să fie de vânzare. În plus, sunt atât de multe animale abandonate, din păcate… Din cauza cui, din nou, dacă nu a omului ignorant? Ele cui rămân și ele de ce nu merită să fie iubite?

24. Ce crezi că îi face pe oameni să fugă de “veganism”?

Cred că motivele principale sunt frica (irațională, de altfel) că nu le mai rămâne nimic de mâncat, ideile preconcepute că veganii mănâncă numai salate, teama de schimbare și de ieșirea din zona de confort. Dar aș vrea să-i asigur că lucrurile stau cu totul altfel, că bucătăria vegană este absolut impresionantă și vastă și delicioasă. Eu una sigur mănânc mult mai diversificat și mai gustos decât înainte, ca să nu mai menționez și imensa satisfacție personală, când știu că mesele mele exclud cruzimea.

25. Ce poți să le spui persoanelor care cred că veganismul e doar o fază și nu un stil de viață? Dar celor care consideră că este o “fiță”/un moft?

Le spun că nu există nimic de genul “ex-vegan”. Un ex-vegan nu a fost niciodată vegan adevărat, deci n-are cum să devină “ex”, fiindcă nu poți să te trezești azi, să decizi că ești împotriva exploatării de orice fel, a suferinței, a torturii și a morții inutile și, deci, să refuzi să mai participi voluntar la toate nenorocirile și nedreptățile astea, iar mâine să te răzgândești, să arunci la gunoi toate principiile de etică, care te reprezentau ieri, și să continui să impui moarte altora. Persoanele astea au fost, cel mult, niște persoane care au încercat o dietă bazată pe plante și care, cel mai probabil, au cedat propriilor pofte sau presiunilor societății/familiei. Veganismul este o mișcare pentru dreptate, este un stil de viață care caută să excludă, pe cât posibil și practicabil, toate formele de exploatare și cruzime față de animalele folosite pentru mâncare, îmbrăcăminte, experimente etc. Deci, ori ești împotriva nedreptății, ori o susții, nu există nimic între, nu e ceva care se face cu jumătate de măsură.
Fiță? Pentru că despre asta vorbim în zilele noastre? Să dai dovadă de compasiune, să-ți pese și să nu vrei să sufere și să moară cineva în numele tău e o fiță? E trist, atunci, că te face să te gândești serios pe ce moraluri se bazează societatea în care trăim.

26. Ce poți să spui despre cuvintele “te crezi mai important pentru că ești vegan!”?

Că, la o analiză mai profundă, lucrurile stau exact pe dos, de fapt. Tocmai faptul că refuzi să participi la exploatarea, abuzul și moartea altora e dovada clară că nu te crezi mai important și superior nimănui. Numai având o atitudine de superioritate, numai când consideri că altul e mai puțin decât tine, poți să-l tratezi în felul în care omul tratează animalul în societatea noastră. Deci, cine dă dovadă de superioritate? Și da, le convine sau nu unora, rămâne valabil că un stil de viață vegan e net superior celui non-vegan, din punct de vedere moral. Întreb și eu: Cine dă dovadă de mai multă etică, cel care alege, voluntar, să participe la suferința și moartea inutilă a altora sau cel care refuză să participe la masacre, pentru că, pur și simplu, respectă dreptul oricui la viață și consideră că o simplă masă nu merită sacrificiul niciunei vieți?

27. Suntem singura specie care la maturitate continuă să bea laptele altei specii. Ce crezi că spune asta despre inteligența noastră, având în vedere că mulți oameni merg pe premisa că suntem cei mai inteligenți de pe Terra?

Cred că omul, dintre toate speciile de animale de pe Terra, este singurul care nu știe care e hrana potrivită pentru el. E absolut incredibil că o singură industrie, cea a produselor lactate, a reușit să convingă cea mai inteligentă specie de pe Planetă că ar avea nevoie de aceiași nutrienți ca și vițelul. După vârsta înțărcării, NIMENI nu mai are nevoie să fie alăptat. E ridicol! De ce nu vedem cât de ridicol e ce facem? Doar pentru că nu mai bem direct de la sân, ci din pahar, nu înseamnă că produsul pe care îl consumăm nu rămâne, în continuare, secreția mamară a unei mame. Omul are atâta nevoie să bea lapte de vacă, exact câtă are să bea și lapte de pisică, șobolan, urangutan sau hipopotam. Ba dimpotrivă, studiile arată clar că laptele nu numai că nu ne face oasele mai puternice, dar mai și contribuie la eliminarea calciului din acestea. Așa se explică de ce în țările în care consumul de lactate e mai ridicat, și rata fracturilor de șold și a osteoporozei e mai mare.
Hai să ne uităm în oglindă! Avem coarne și coadă? Dacă nu, atunci ar trebui să ne oprim imediat din a mai consuma lapte de vacă, pentru că, surpriză, nu suntem viței! 😉

28. Ce le spui oamenilor care consideră că o să mori din diferite motive ale stilului acesta de viață?

Le spun că pe mine mă îngrijorează mult mai tare numărul ridicat de decese, la nivel mondial, din cauza bolilor de inimă, a cancerului și a diabetului. Toți avem sau am avut, în familie sau anturaj, cel puțin o persoană care a decedat de vreuna dintre bolile enumerate mai sus. Cum se face că, dacă alimentele de origine animală ne sunt atât de necesare precum ni se spune în cabinetele medicale, emisiunile tv, în reclame, broșuri etc, azi avem mai mulți medici ca niciodată, cele mai multe farmacii, obezitate la vârste din ce in ce mai fragede și atâția oameni bolnavi, în general? Și nu, nu veganii sunt pacienții principali ai medicilor și nici clienții farmaciilor. Organizația Mondială a Sănătății, care, atenție, este o organizație non-vegană, clasifică carnea procesată și mezelurile la fel de periculoase pentru sănătate ca și țigările. Dacă nu i-ai da copilului tău țigări, atunci de ce i-ai da carne? Poziția Asociației Americane de Dietetică e foarte clară: organizată corespunzător, alimentația strict vegană este benefică pentru sănătatea omului, satisface nevoile nutriționale și poate aduce beneficii în prevenirea și controlul anumitor boli. Dieta vegană bine planificată este potrivită pentru fiecare persoană, la orice etapă a vieții, inclusiv sarcina, alăptatul, vârsta fragedă, copilăria, adolescența și poate fi recomandată sportivilor.
Le mai spun că se fac 4 ani de când sunt vegană și încă aștept să mor din cauza lipsei de proteină și a calciului, la fel ca și alte milioane de vegani din lume, unii dintre ei vegetarieni de la naștere. 😉 Repet, e doar condiționare! Ni s-au insuflat niște credințe, complet false, pe tot parcursul vieții. Avem nevoie de proteine, nu de carne. Avem nevoie de calciu, nu de lapte. Absolut toți nutrienții de care avem nevoie se găsesc din abundență în plante, nimeni n-are nicio nevoie să consume animale sau secreții ale corpurilor lor pentru a fi într-o stare bună de sănătate. Colesterolul, de exemplu, unul dintre principalii factori de risc cardiovascular, se găsește exclusiv în produsele provenite de la animale, niciodată în lumea plantelor, iar grăsimile saturate se găsesc, în cea mai mare parte, în aceleași produse.

29. Sănătatea ta este bună? Ai avut schimbări în bine sau în rău după adoptarea acestui stil? Cum era starea ta de sănătate înainte?

După cum am zis și mai sus, efectele au fost doar benefice și da, am scăpat de anemie, de carențe de fier și de calciu.

30. Iei vreun supliment? (Poți spune câteva cuvinte despre el/ele, dacă dorești).

Abia acum, recent, am început să luăm niște B12, sporadic, deși valorile ne erau în grafic, la ultimele analize de sânge, dar am înțeles că are un rol important în corp, fiind implicată în metabolismul fiecărei celule, și că e recomandat tuturor, vegani sau non-vegani, la fel ca și vitamina D. În plus, se pare că nu e posibil să supradozezi cu B12, pentru că este o vitamină solubilă în apă, așadar surplusul se elimină din corp.

31. Tranziția a fost făcută treptat sau direct?

Am devenit vegetariană peste noapte, acum 4 ani jumate, după ce am văzut un reportaj, pe un canal franțuzesc, despre procesul complet prin care jambonul ajunge pe rafturile magazinelor, de când se naște porcușorul, până când consumatorul ajunge să ia produsul de pe raft. A fost primul moment din viața mea în care am făcut, efectiv, legătura între ce aveam în farfurie, zi de zi, poate de 3 ori pe zi, și animalul în sine. Mi-am dat seama, brusc, că, de fapt, când mă puneam la masă, nu mâncam CEVA, ci PE CINEVA și, instinctiv, cumva, m-a durut, când am realizat asta. Și astăzi mai am, încă, în minte, imaginea sfâșietoare cu prim-planul feței unui porc, care urma să fie electrocutat, înainte de a fi înjunghiat și tranșat. Și-mi amintesc că am plâns. Mult! M-am oprit direct, de-a doua zi, din a mai consuma corpurile animalelor, însă am continuat să mănânc lactate, brânzeturi și ouă, liniștită și împăcată, în mintea mea, că nu mai suferă și nu mai moare nimeni din cauza mea, fără să am nici cea mai vagă ideea despre ceea ce se întâmpla în industriile respective. Dar, la fel, la un moment dat, după câteva luni de când nu mai consumam animale, am dat peste niște filmulețe care dezvăluiau ororile din spatele acestor produse și am început să mă informez mai mult. Mi-am dat seama că ce vedem nu erau niște cazuri izolate, ci niște practici standard și legale și-am devenit vegană exact așa cum am devenit și vegetariană, de pe o zi pe alta, imediat după ce am aflat prin ce trebuie să treacă animalele pentru ca eu să-mi satisfac niște plăceri culinare. N-am nicio îndoială că o să rămân vegană pentru tot restul vieții mele, pentru că n-am cum să mai aleg vreodată, conștient și voluntar, să fac rău vreunei ființe capabile să sufere și să simtă durere, doar pentru că-mi place mie gustul părților corpului ei. Într-o situație de supraviețuire ar fi altceva, dar nu e cazul celor mai mulți dintre noi, azi. În plus, și fizic, și mental, mă simt mai bine ca oricând înainte, în viața mea, și-atunci de ce-aș face altfel?

32. Spune-mi câteva branduri de mâncare preferate.

Îmi plac mult brânzeturile de la Violife și Simply, burgerul și tocata Next Level de la Lidl, untul de la Naturli, produsele de la Aivia, înghețata vegană de la Ben & Jerry’s și foarte multe altele, chiar foarte multe. 😁

33. Spune-mi câteva branduri de cosmetice preferate.

Nu-s pretențioasă, când vine vorba de produse cosmetice, sunt doar atentă să fie vegane. Îmi iau chiar produse ieftine, de obicei. Șampoanele, cremele, săpunurile mele sunt, mai toate, de la DM.

34. Spune-mi câteva branduri pentru curățarea casei și rufelor și de ce le-ai ales.

Se fac deja câțiva ani de când nu prea mai folosesc produse chimice special concepute pentru curățirea casei. Ferestrele, de exemplu, le spăl doar cu apă, atât. În rest, utilizez des oțetul și bicarbonatul de sodiu și, din când în când, niște clor. Hainele le spăl cu ceva detergent vegan, pe care-l găsesc, din nou, la DM.

35. Spune-mi ce alternative folosești pentru îngrijirea corporală.

Produsele Balea și Alverde de la DM.

36. Pe lângă faptul că ai adoptat un stil de viață vegan, ai vreo alegie la ceva? Cum te descurci să găsești alternativele?

Din fericire, n-avem nicio alergie.

37. Ce sfat le poți da persoanelor care nu văd animalul dincolo de o bucată de carne sau de un ingredient?

I-aș sfătui să se întrebe, cinstit, de ce purcelul și nu cățelul? De ce puiul și nu lebăda? Să realizeze că am fost doar condiționați, de când ne-am născut, să discriminăm, dar că orice formă de discriminare e complet greșită, că ne-am născut toți vegani, de fapt, și că, dacă nu am fi fost influențați de alții, singuri n-am fi ales niciodată să avem acest comportament trist și dăunător, care implică atâta violență și cruzime. Jucăm roluri de dumnezei, pe planetă, și decidem, zilnic, cine moare și cine are dreptul la viață, în funcție de cultura în care ne-am născut și tradițiile care ne-au fost transmise. Dar orice cultură sau tradiție care perpetuează acte barbare, ar trebui să se oprească. Despre asta, zic eu, că este evoluția. Și vestea bună e că oricine are puterea, la nivel individual, să contribuie la o lume mai bună, doar de noi depinde ce alegeri facem, zilnic, și de ce parte a istoriei vrem să ne plasăm. Aici nu mai e cazul să dăm vina pe sistem, pe politicieni, pe guvern etc, pentru că fiecare poate decide pentru el, personal, ce plătește și susține, cu banii proprii, când merge la cumpărături. Noi creăm cererea și de ea depinde oferta. Deci atâta timp cât cerem și plătim produse care implică violență, cruzime și moarte, suntem direct responsabili și vinovați de suferința altora, fără discuție.

38. Ce le poți spune persoanelor care cred că animalele sunt special printre noi pentru a le mânca și că nu poți trăi fără a le consuma?

“Argumentul” ăsta îl aud, cel mai des, de la persoanele religioase, care cred că Dumnezeu a lăsat animalele aici pentru noi, asta pentru că aleg să interpreteze cuvintele din Biblie într-un fel în care le convine. Nicio Biblie, niciun Coran sau vreo altă carte religioasă nu te obligă să ucizi animalele și să le mănânci. Poți să fii un bun creștin și vegan, în același timp. Dumnezeu nu te iubește mai puțin, dacă ești vegan. Dimpotrivă, cred că l-ar aprecia mai mult pe cel care ar alege să trăiască fără să-i rănească pe alții în jur, om sau animal, pentru că, până la urmă, conform credințelor religioase, tot creația lui sunt și restul animalelor, nu doar omul. Ce Dumnezeu bun și plin de milă și compasiune ar crea animalele capabile să sufere și să simtă durere, dacă e adevărat că sunt aici ca să ne servească nouă de mâncare? Și mai am o întrebare. Oare în Rai, unde totul e roz, toată lumea fericită și animalele zburdă libere, există abatoare?

Interviul nu s-a încheiat. Mâine o să apară ultima parte 😊 o să o poți citi, AICI.

🖤 Alege conștient produsele pe care le folosești și le consumi, alege vegan și cruelty-free 🖤

Îți mulțumesc pentru timpul acordat și te aștept în continuare pe blog! Pupici 🖤

7 thoughts on “Despre veganism – Interviu cu Adina Șarvari – partea a doua”

  1. Chiar imi doream sa citesc si cea de-a doua parte a interviului. Cand ma uit la toate aceste poze cu mancare vegana parca ma gandesc la genul asta de mancare precum ca la ceva mult mai bun decat ce consum eu in mod regulat

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.