Despre veganism – Interviu cu Enikö Pal

Proiectul “Despre veganism – interviuri cu persoanele vegane”, continuă cu Enikö 😊

Și pe Enikö am cunoscut-o tot prin intermediul grupurilor vegane, ne-am împrietenit pe facebook, am comunicat ocazional, iar acum pentru a o cunoaște mai bine atât eu, cât și voi, am rugat-o să ne spună câteva cuvinte despre ea și câteva gânduri:

“Bună,

Eu sunt Enikö, o fată simplă, cu vise îndrăzneţe şi perspective interesante faţă de viaţă.
Am devenit vegană acum 15 ani de pe o zi pe cealaltă. Veganismul este cel mai bun lucru care se poate întâmpla unui om. Nimic nu este mai frumos, mai bun, mai magic decât veganismul.
Când mă gândesc că înainte mâncam animale mă simt vinovată şi murdară pe interior. Când văd oameni stau la rând la cumpărat cadavre mi se face greaţă. Cadavrele arată urât şi oameni stau şi salivează la ele, este oribil!
Viaţa nu este corectă. Dacă era corectă, eram vegană de la naştere!
Nu sunt altfel, am doar perspective diferite faţă de viaţă, perspective corecte şi frumoase.
Trăiesc şi eu cum trăieşte toată lumea, lucrez (doar locuri de muncă care nu includ nimic legat de exploatarea animalelor), mănânc, trebuie să ies în societate deşi nu ţin morţiş, plătesc taxe, impozite, am hobby-uri din acelea faine care consumă mulţi bani, încerc să salvez cât mai multe animale şi mă supără oamenii care exploatează şi lovesc animalele.
Dar poate sunt un pic altfel, eu văd dincolo de aparenţe. Ştiu ce este carnea, laptele, ouăle.
Îmi doresc o lume normală, o lume în care oamenii să nu mai mănânce animale, să nu mai bea lapte de la animale şi să nu mai exploateze găinile pentru ouă. Şi DA, şi peştii sunt animale!
Îmi doresc o lume normală, frumoasă şi bună în care noi, oamenii, ne integrăm în regnul animal de pe planeta Pământ şi încetăm să mai considerăm ca a ucide peste 10 miliarde de animale pe an este un lucru absolut normal.
Oamenii au fost mereu răi, s-au ucis între ei, au ucis orice animal au întâlnit în cale, au ales animale pe care le inseminează artificial, fără voia lor, le înmulţeşte în mod intensiv, le ucide pe bandă rulantă.
Aproape nimic din ceea ce fac oamenii nu este natural, normal, corect, etic, bun. Suntem cinici şi malefici, plătim pentru viaţa altor fiinţe.

Veganismul este singurul aspect etic al omenirii, în rest vorbim despre a ucide pe bandă rulantă, pasiunea supremă a umanităţii.
Ne-a rămas doar veganismul ca salvare a vieţii pe Pământ.”

1. De ce ai ales stilul de viață vegan?

Nu am avut un motiv bine definit atunci când am făcut această alegere, probabil mă săturasem de grătarele cu carne, voiam o schimbare în bine, voiam altceva. Nici nu ştiam că alegerea mea se numea “veganism”. Am hotărât doar că de a doua zi nu o să mai consum produse de origine animală.

2. De cât timp ești vegană?

Sunt vegană de 15 ani.

3. Ți-a fost greu/încă îți este greu?

Nu mi-a fost greu să fiu vegană. Am adorat alegerea făcută. La început cumpăram lapte de soia la sticlă, de două ori pe săptămână, de la unii care aveau o altă religie. Şi îmi aduceau laptele cu bicicleta, în sticle. Trebuia mereu să returnez sticlele curate, de data anterioară. Apoi mi-am cumpărat „văcuţă” pentru lapte vegetal şi îmi făceam tofu acasă, cu sare nigari. Mâncam multe vegetale proaspete, legume, fructe, nuci, seminţe. Veganizam reţete pe care le ştiam, ciorbe, sarmale, ardei umpluţi, supe, tocane. Veganizam tot ceea ce ştiam deja să gătesc. Eram entuziasmată şi îndrăgostită de alegerea mea.

4. Ți se pare greu să găsești alternative?

Nu. Acum găseşti alternative la orice, de la peşte până la brânză cu mucegai albastru, caviar sau cine ştie ce fel de şuncă exotică.

5. Cum te simți de când ai început acest stil de viață?

Simt că trăiesc!

6. Care este cea mai ciudată întrebare pe care ai primit-o și ce răspuns ai dat?

Dacă sunt extraterestră. 🙂
Râdem, glumim, dar persoana respectivă m-a întrebat în modul cel mai serios.

7. Ce sfat poți să le dai oamenilor care critică?

Care critică stilul de viață vegan?
Sfatul meu: că nu avem o Planetă de rezervă, că singura viaţă care ne aparţine este propria noastră viaţă şi că nu o să îşi poată cumpăra sănătatea. Aşa că să se grăbească să devină vegani. Şi că nu sunt inteligenţi şi cu mintea deschisă doar pentru că mănâncă carne, lapte, ouă, peşte, ci dimpotrivă.

8. Cum crezi că îi poți ajuta și pe alții să adopte acest stil de viață?

Puterea exemplului cred că ajută foarte mult. Dacă tu arăţi că ai o viaţă normală, emani bunătate şi ai mereu la îndemână răspunsuri inteligente, uneori funcţionează. Alteori treci în extrema laturii emoţionale, atunci poate să iasă cu scandal. Aşa este viaţa de vegan.
Eu am scris cartea „Ghidul Bobocului Vegan” şi am reuşit să schimb viaţa multor oameni, care au învăţat, s-au educat şi au devenit vegani fericiţi şi sănătoşi.

9. Ce sfat le poți da oamenilor care vor să adopte acest stil de viață?

Să considere veganismul stil de viaţă şi să fie mândri de alegerea lor. Pentru că stilul de viaţă vegan este bun pentru tine, cel care ai făcut această alegere. În primul rând, pentru sănătate; este bun pentru animale, pentru planetă, pentru natură, pentru tot ceea ce ne înconjoară.
Veganismul este magic!
Nu ai niciun motiv vreodată ca să renunţi la acest stil de viaţă. Este mult prea fain!

10. Cum crezi că îi poți convinge pe cei care nu iubesc animalele?

Eu nu cred că am şanse să îi conving. Poate starea lor de sănătate o să îi convingă vreodată să aleagă o dietă bazată pe plante. Dar vegani nu o să devină. Dragostea faţă de animale, compasiunea, sunt concepte care nu se implementează uşor.
Dacă studiem mai aprofundat genetica umană aflăm că sunt oamenu care nu au compasiune din ADN, pur şi simplu.

11. Când te uiți în trecut la ce decizii luai, cum te face să te simți?

Bolnavă, murdară pe interior, extrem de vinovată.

12. Ce i-ai spune persoanei tale din trecut?

Eu nu cred că aş fi avut neapărat de ales, chiar dacă m-aş fi trezit la realitate mai devreme de vârsta de 18 ani, ca să devin vegană. Circumstanţele nu mi-au permis să fac mereu cele mai bune alegeri, dar sunt fericită că am devenit vegană. Bravo mie că am ales acest stil de viaţă! 🙂

13. Ce i-ai spune persoanei tale din viitor?

Că o să fie bine!
Că o să am copilaşi vegani frumoşi şi sănătoşi care o să facă din lumea aceasta un loc mai bun.
Că o să îmi vină într-o zi o idee extraordinară şi o să schimb lumea în bine.
Că o să fie vremuri în care nu o să mai fie la raft carne de animal.
Că o să vină vremea ca atunci când intri într-un magazin, din 10000 de produse, nu o să mai fie 9999 cu lapte animal, ca acum.

14. Cum reacționează oamenii când le spui că ai ales să fii vegană?

Mă întreabă dacă sunt bolnavă. Sau dacă este o boală. Acum, că analizăm mai bine, poate asta vor de fapt să întrebe.

15. Cum reacționează oamenii când le arăți alternativele vegane?

Depinde de oameni, dacă sunt deschişi spre alternativele vegane, sunt entuziasmaţi. Ştiinţific s-a mai descoperit o alterare a gusturilor, la cei care mănâncă lactate şi produse procesate din carne, practic au papilele gustative blocate pe gustul de carne şi lactate. Dar eu cred că este şi o problemă din adâncul minţii lor. De suflet nu ne mai legăm, că trecem la aspecte spirituale.

16. Care sunt alimentele tale favorite?

Ciocolata bună, cartofii, năutul, cocos (toate alimentele din cocos), tofu, tempeh, natto și multe altele.

17. Îți este greu să gătești vegan?

Deloc. Poate pentru că am baze de nutriţie şi oricum aceste cunoştinţe m-ar opri să fac nişte combinaţii zăpăcite. Simplitatea este alegerea mea. Dar salivez mereu la reţetele postate de către cei pasionaţi de gătit, vegan desigur.

18. Când mergi în oraș să mănânci, îți este greu să găsești ceva vegan în meniu?

Mai nou, nu. Înainte cartofii prăjiţi erau baza! Acum găseşti variante vegane aproape peste tot.
Am fost invitată cu prietenul meu, la un restaurant mare şi cu multe variante de pizza, paste, tot felul de mâncare, de către nişte prieteni. La acel restaurant nu aveau absolut nimic vegan. A trebuit să le specific că nu sunt normali, la un meniu cu zeci de opţiuni, la preţuri imense, la poziţia localului, în secolul XXI, să nu aibă nimic vegan în afară de apă.
Excepţii din acestea mai sunt, iar mie mi se par absolut anormale. În vremuri când trend-ul este să nu mai existe animale în farfuria oamenilor.

19. Ai călătorit în alte țări? Cum ți se pare piața de acolo și cum ți se par oamenii? Sunt deschiși la această schimbare?

Am călătorit în mai multe ţări. Piaţa produselor vegane din alte ţări mi se pare superbă!
În Germania este extraordinar, în Italia găseşti multe opţiuni chiar şi în orăşele mici, din Ungaria încolo găseşti opţiuni vegane de la preţuri decente până la preţuri mari. Şi în Republica Moldova, la Chişinău, am mâncat bine de tot.
Şi piaţa produselor vegane la noi în ţară a crescut mult, găseşti de toate. Online sau în magazine fizice, găseşti foarte foarte multe produse vegane. Dar, ca de obicei, cu multă întârziere faţă de Vest.

20. Conviețuiești cu un animăluț?

Momentan nu. Iar căţeluşa mea este la ”bunici” deoarece acolo are o grădină imensă unde este liberă. Mi se rupe inima că nu este lângă mine, dar de când are grădină şi libertate, nu mai are probleme cu spatele. Am găsit-o îngheţată, într-o zi geroasă de noiembrie, în tomberonul de gunoi. Avea doar două zile, se născuse cu o zi înainte. A deschis ochişorii după 11 zile şi am ţinut-o la pieptul meu mult timp.

21. Recomanzi oamenilor să adopte în loc să cumpere animale?

Mereu să adopte. Nu poţi să cumperi un membru al familiei, un copil blănos. Este inuman să dăm bani pe suflete, să dăm bani pe dragoste, acestea ar trebui să fie de nepreţuit.

22. Ce crezi că îi face pe oameni să fugă de cuvântul “veganism”?

Ori au avut o experienţă proastă, ori sunt ignoranţi de fel, ori îi spală pe creier emisiunile contra veganism de la televizor.
Dacă ai experienţă cu oamenii, simţi omul când este deschis la idei, la nou, la prezent, la altceva decât ştie el în mod tradiţional.
Am întâlnit oameni care se cred foarte inteligenţi dar fug şi de cuvântul “veganism”.

23. Ce poți să le spui persoanelor care cred că veganismul e doar o fază și nu un stil de viață? Dar celor care consideră că este o “fiță”/un moft?

Dacă veganismul este o fază, atunci la mine este o fază pentru toată viaţa. Şi nu mai consider normalitate consumul de animale.
Dacă este un moft, am eu aşa un moft să nu mai fiu ignorantă, să nu mai ucid animale, să nu mai mulg vaci până când „mulg” viaţa din ele, ca să pun lapte în chipsuri! Lapte în chipsuri de cartofi! De ce ai face aşa ceva!?
Lumea face prea multe lucruri anormale.
Şi acum o să fiu mofturoasă pe viaţă şi rămân vegană.

24. Ce poți să spui despre cuvintele “te crezi mai important pentru că ești vegan!”?

Pentru animale sigur sunt mai importantă și pentru mine părerea lor contează. Oamenii îşi schimbă părerea prea repede.
Amprenta carbonică a unui vegan este mult mai mică ca a unui non-vegan. Şi asta este important pentru planeta noastră dragă și distrusă în acelaşi timp.
Aşa că, hai în gaşca noastră, fii şi tu important, pentru animale, pentru planetă, pentru natură, pentru viitor, pentru ceva ce merită!

25. Suntem singura specie care la maturitate continuă să bea laptele altei specii. Ce crezi că spune asta despre inteligența noastră, având în vedere că mulți oameni merg pe premisa că suntem cei mai inteligenți de pe Terra?

Nici vorbă să fim cei mai inteligenţi de pe Terra! Inteligenţa este la ani lumină distanţă faţă de majoritatea indivizilor din specia umană.
De aceea nu ne vizitează nici extratereştrii: am avut pandemie, avem războaie, bem şi lapte matern de la alte animale. Se gândesc că nu merită să fim vizitaţi, nu au ce să preia inteligent de la noi.

Am crescut cu lapte de vacă. Am suportat consecinţele legate de sănătate şi consumul de lapte animal.
Mi-am schimbat singură părerea despre consumul de lapte animal. M-am autoeducat, am studiat, am fost curioasă, am avut bunăvoinţă, am avut mintea deschisă. Nu consum lapte şi lactate de atâţia ani.
Consider industria lactatelor o exploatare mizerabilă şi extrem de violentă. O exploatare criminală în care exemplarele feminine sunt inseminate artificial, fără voia lor, apoi puii le sunt traşi din burtă în mod mecanic. Puii sunt luaţi de lângă mamele lor, mame care suferă enorm. Mamele sunt exploatate, mulse de lapte până la epuizare, apoi sunt duse la abator şi tranşate de vii.
Şi asta numesc oamenii normal, tradiţional, uman şi feminist.

Cum să fim noi cei mai inteligenţi, când mai bem lapte matern de la alte specii, când suntem adulţi?!
Poate dacă dispărem ca specie şi ne reinventăm din cenuşă, nu o să mai vrem lapte după înţărcare.

26. Ce le spui oamenilor care consideră că o să mori din diferite motive ale stilului de viață vegan?

Că nu mă stresez de asta. Mai degrabă să se gândească cum mori când faci cancer de la prea multă carne şi lactate. Te chinui un pic.

27. Sănătatea ta este bună? Ai avut schimbări în bine sau în rău după adoptarea acestui stil? Cum era starea ta de sănătate înainte?

Eu sunt sănătoasă de când sunt vegană. Înainte nu eram.
Eu trăiesc de când sunt vegană. Înainte îmi băteam joc de viaţa mea şi a fiinţelor pe care le mâncam.
Sunt foarte sănătoasă, veganismul m-a făcut sănătoasă. Altfel nu ştiu ce ar fi fost în corpul meu până acum, atâtea resturi de animale, atâtea remuşcări!

28. Iei vreun supliment?

Iau superalimente, dar nu le consider suplimente.

29. Tranziția a fost făcută treptat sau direct?

Direct. Drumurile directe sunt cele mai scurte.

30. Pe lângă faptul că ai adoptat un stil de viață vegan, ai vreo alegie la ceva? Cum te descurci să găsești alternativele?

Nu am alergii, cred că sunt un caz fericit.

31. Ce sfat le poți da persoanelor care nu văd animalul dincolo de o bucată de carne sau de un ingredient?

Este foarte greu să le spui ceva care să îi impresioneze, ei văd doar friptura, grătarul, pomana porcului.
Ce poţi să le spui, că speri ca să devină ilegală uciderea animalelor, că te rogi măcar câteva secunde zilnic să devină ilegală vânzarea de carne de animale. Iar dacă cineva ne-ar asculta, lumea aceasta nu ar mai fi aşa de rea, dar realistic vorbind, suntem singuri. Şi suntem prea puţini ca să oprim agricultura animală.

32. Ce le poți spune persoanelor care cred că animalele sunt special printre noi pentru a le mânca și că nu poți trăi fără a le consuma?

Că friptura vine la pachet cu boli și apoi vor fi obligaţi de boală să mănânce numai vegetale.

33. Cum faci față jignirilor oamenilor din jur?

Am trecut de faza aceea. Nici nu ştiu dacă am fost în faza aceea. Cred că nu mai poţi jigni un vegan după câţiva ani, că s-ar putea să te facă să plângi, la ce replici are să îţi dea.

34. Te reprezintă acest stil de viață? Consideri că o să îl ai pentru totdeauna?

Consider că normal este să consumăm vegetale şi tot ceea ce ţine, desigur, de stilul de viaţă vegan.
Şi voi rămâne normală în lumea anormală în care trăim, asta este.

35. Cum te simți acum când intri în magazine și vezi atât de multe animale sacrificate?

Este un sentiment special, un amestec între senzaţie de vomă şi o revoltă fără limite.
Vreau să nu mai fie carne de vânzare, sub nici o formă.

36. Cum te descurci cu poftele (dacă le ai)? Ce sfat le poți da oamenilor care cred că vor tânji după un anumit gust?

Eu, personal, nu am poftă de nimic ce semănă cu ceva de origine animală, în mod special.
Celor care au pofte: o să găsiţi alimente cu un gust izbitor de asemănător cu ceea ce eraţi obişnuiţi. Nici nu vă stresaţi de asta.

37. Ce sfat le poți da veganilor care critică persoanele non-vegane în loc să le facă să înteleagă și să insiste cu alternative?

Pe unii nu poţi să îi convingi nici măcar să încerce alternative, nici post nu ţin, sunt unii care te enervează până începi să îi critici. Dar asta la început, când ai energie pentru aşa ceva. Cu timpul o să îţi canalizezi energia pe lucruri realiste. Şi pe vise nerealiste, dacă ar mai apărea un virus care să dea intoleranţă la carne sau la lapte de la alte specii, ca să facă să dispară carnea de la raft…lucruri din acestea mai serioase.

38. Ce sfat le poți da persoanelor vegane care se așteaptă să faci schimbarea peste noapte?

Că se poate. Că e fain! Că e bine!
Şi că nu o să facă nici sevraj, nici anemie, nici căderi de calciu.

39. S-a întâmplat să îți “scape” să mănânci ceva care nu este vegan? Ce te-a făcut să continui cu veganismul deși “ai dat-o în bară” o dată (sau de mai multe ori)?

Nu s-a întamplat pentru că îmi este cam scârbă de alimentele de origine animală.

40. Dacă foloseai articole vestimentare din piele/lână/mătase etc., ți-a fost greu să renunți la ele și să găsești alternative?

Aveam costum de mers cu motocicleta, din piele. Aveam şi ghete din piele, mănuşi din piele.
Cam cât de greu mi-a fost să înlocuiesc aceste articole? Cam cât ai clipi din ochi!
Mi-am luat costum textil, foarte rezistent la abraziune, mănuşi textile, ghete moto absolut superbe, din textil. Nu aş purta piele pentru nimic în lume. Am variante de textil la orice.
Înţeleg conceptul de reciclare, dar la mine nu funcţionează la nimic ce ţine de animale.

41. Cât de important crezi că este stilul de viață vegan pentru tine, animale și planetă?

Pentru mine este cel mai important. Cred ca este foarte important şi pentru animale, şi pentru planetă.

42. Consideri că veganismul o să aibă un impact pozitiv în viitor?

Dacă o să fie în creştere, da.
Dacă nu o să crească numărul veganilor, sfârşitul omenirii o să fie tragic, aşa cum merităm, ca specie umană per general, pentru ceea ce facem animalelor şi planetei.

43. Ce le poți spune oamenilor care consideră că mâncarea vegană nu e bună și cred că e ceva scârbos, fără gust?

Scârbos este un cadavru de animal, ceva ce iese dintr-o găină sau dintr-o vacă.
Şi la partea cu fără gust, de ce trebuie mereu să îşi asezoneze mâncarea din farfurie cu plante aromatice şi condimente? Există un motiv.
Mâncarea vegană este foarte gustoasă, dar mai sunt şi reţete care nu ies precum în descriere. Important este să adăugăm şi puţină dragoste.

44. De unde îți faci cumpărăturile?

De peste tot, din marketuri mai mari sau mai mici, din magazine online, din magazinul sătesc, din piaţă, de la cunoscuţi, de oriunde. Fiecare magazin pe care îl vizitez are măcar 2-3 produse vegane foarte bune.

45. Ce sfat le poți da persoanelor care evită să își facă prieteni vegani, sau care renunță la prietenie când o persoană devine vegană?

Că veganii sunt peste tot şi că nu o să scape aşa de uşor.

46. Ce sfaturi le poți da persoanelor care refuză să aibă prieteni non-vegani?

Păi şi pe cine veganizăm aşa? Cui povestim de ce este veganismul o alegere bună?
Cum îţi întâlneşti partenerul de viaţă?
Eu aşa mi-am întânit iubitul, care este perfect. El nu era vegan, dar a devenit până la a treia întâlnire.

47. Cum reacționezi când persoanele insistă să mănânci mâncarea lor care nu e vegană?

Nu am trecut demult prin asta. Nu mai ştiu. Cred că le ţineam o prelegere despre veganism şi le părea rău că au insistat.

48. Cum te comporți când primești cadouri care nu sunt adecvate stilului tău de viață, deși i-ai spus persoanei despre tine, iar ea refuză să asculte?

Le dădeam înapoi. Acum nu mai primesc decât cadouri vegane.

49. Eviți grădinile zoologice, circurile, delfinariile și alte locuri care au ca scop exploatarea animalelor?

Militez pentru desfiinţarea acestor locuri. Animalele din grădinile zoo să fie duse în sanctuare dacă nu se pot readapta în sălbăticie, circurile să fie cu oameni, dacă vor ei să facă circ, delfinariile trebuie desfiinţate.
La zoo am văzut cele mai triste animale. Am ajuns la zoo pentru că mi s-a spus că nu pot concepe ce este acolo până nu văd, ca şi la abatoare.
Cred că pe lumea acesta nu sunt animale mai triste decât la zoo, prizonieri pe viaţă, între gratii, fără să greşească cu nimic, carceră pe viaţă. Mintea umană este malefică.

50. Ce sfat le poți da oamenilor care merg în astfel de locuri?

Ca să le fie ruşine. Dar sunt la fel ca şi consumatorii de carne, nu văd decât produsul, nu şi viaţa animalului.

51. Spune câteva cuvinte cititorilor pentru a-i îndruma să aleagă vegan.

Dragi cititori, cel puţin încercaţi un detox de produse de origine animală.
Nu un detox de o zi, cum este o zi de post, un detox prelungit, în care organismul să nu mai primească toxine din carne, lactate, ouă.
Corpul vostru este locul unde o să trăiţi toată viaţa și dacă îl trataţi ca pe un tomberon de gunoi, aşa va deveni.
Găsiţi un motiv ca să deveniţi pentru un timp vegani: pentru sănătate, pentru animale, pentru natură, pentru ecologism, pentru planetă. Şi abia după aceea vorbiţi despre veganism.
Noi am fost omnivori, voi nu aţi fost vegani. Noi ştim cum este să fii omnivor, dar şi cum este să fii vegan.

În momentul de față nu mai există scuze pentru a nu fi vegan! Piața vegană este în constantă creștere, iar restaurantele încep și ele să aibă disponibil mai mult de o porție de cartofi prăjiți sau la cuptor.
Mi-a plăcut că Enikö a evidențiat faptul că a putut înlocui cu succes inclusiv îmbrăcămintea și încălțămintea!
Este atât de simplu să fii vegan acum…trebuie doar să vrei!

Pe Enikö o găsești pe site-ul ei personal și pe facebook – Ghidul Bobocului Vegan.

Notă: persoana intervievată și-a dat acceptul pentru folosirea pozelor pe acest blog.

Pentru orice altă întrebare legată de stilul de viață vegan, mă poți contacta și îți răspund cu mare drag!
Dacă ești o persoană vegană care dorește să participe la această serie de interviuri, mă poți contacta printr-un mesaj direct pe pagina mea de facebook: Ruxandra – Happy Little Things sau scrie-mi la adresa: ruxandra.happylittlethings@gmail.com
Aștept să ne auzim! 

🖤 Alege conștient produsele pe care le folosești și le consumi, alege vegan și cruelty-free 🖤

Îți mulțumesc pentru timpul acordat și te aștept în continuare pe blog! Pupici 🖤